BaBY_AnGeL
Fan
 Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 91
|
|
O dimineata aparent placuta. De la una dintre ferestrele trenului in care calatoream puteam vedea un peisaj de-a dereptul himeric iar cu fiecare kilometru pe care il parcurgeam ajungeam din ce in ce mai aproape de locul unde trebuia sa ma aflu. O zi aparent frumoasa daca ignor faptul ca am fost trezita la ora sase dimineata de catre mama mea care vrea sa fac pe curierul din Viena pana la New York ca sa ii livrez o afurisita de scrisoare frateleui meu, ca tatal meu a fost ucis cu cateva zile in urma, ca langa mine sta un tip enervant care ma streseaza de cand m-am asezat aici si ca toti muritorii care se agita pe aici imi amintesc de faptul ca nu am mai baut sange proaspat de ieri dimineata iar daca trenul asta nu ajunge mai repede la destinatie va avea cu cativa pasageri in minus incepand mai mult ca sigur cu domnul enervant de langa mine. Dar bineinteles ca nu as putea ucide pe nimeni nici daca as vrea deoarece regulile ne interzic sa vanam in plina zi, in special cu multi oameni care ar putea intra la banuieli in jurul nostru. In plus, ardeam de curiozitate sa stiu ce scrie in respectiva scrisoare. Singurul lucru pe care il stiu este ca i-a fost trimisa lui Sebastian de catre Consiliu si ca trebuie sa mergem la Adunarea ce urma sa se tina in Paris. Dar pariez ca este vorba de ceva mult mai important. Totusi, nu inteleg de ce lui i se spun mereu lucrurile cele mai importante, de ce in el isi pusese tata toate sperantele referitoare la familia noastra, de ce doar fiindca a fost primul nascut a avut mereu pare de indrumarile parintilor sau de ce e mereu vorba de el. Si nici macar nu apreciaza toate acestea! Din fericire pentru mine in treizeci de minute am ajuns la destinatie. Perfect, acum nu mai ramanea decat sa gasesc locul unde locuieste. Am adresa lui, desi nu am nevoie de ea, ii pot simti energia pe undeva prin apropiere. Asa cum credeam nu mi-a luat mult timp sa ii gasesc locunita. O casa destul de draguta, amplasata intr-un loc mai retras. M-am apropiat de usa, vrand sa o deschid, insa o aroma vaga ce se simtea in interiorul casei m-a facut sa ma opresc. Cunosteam prea bine mirosul acesta : sange uman! Ohh, nu imi vine sa cred cat de imertinent actioneaza. Sa vaneze in plina zi! Am deschis usa cu zgomot, facandu-l sa isi intoarca privirea spre mine si sa isi ia mainile de pe victima sa. Mi-am mutat privirea de la el la cadavrul fetei, ezitand intre furie si dispret. -Pot sa iti explic, mi-a spus nepasator de parca nu s-ar fi intamplat nimic neobisnuit. -Sigur! am tipat. Chiar vreau sa imi explici de ce incalci regulile date de Consiliu si vanezi in plina zi unde te poate vedea orice om, sa imi explici de ce esti atat de neatent si iti aduci victimele unde locuiesti! Iti dai seama ca in locul meu ar fi putut intra oricine altcineva? am rostit pe cel mai indignat ton cu putinta. Trebuie sa recunosc ca desi nu eram de acord sa incalce regulile, trbuia sa recunosc ca sangele proaspat al fetei imi gadila usor simturile, reamintindu-mi ca nu bausem sange de ceva vreme -Taci odata! se rasti el. Mda', presupun ca asta e modul lui de a spune ca doar ii era foame si ca il durea-n cot de regulile date de Consiliu. -Oricum, de ce ai venit aici? m-a intrebat curios iar eu mi-am lasat privirea in pamant si i-am inmanat plicul pe care il adusesem. -A murit, i-am soptit simtind cum lacrimile imi inunda ochii. Cred ca si-a dat seama despre cine vorbeam caci cateva secunde mai tarziu i-am simtit bratele injurul umerilor meu, imbratisandu-ma. -Gata, nu e nevoie sa plangi, ii e mai bine acolo, imi spuse el, indepartandu-se de mine. Da, lui ii e usor sa vorbeasca, nu a tinut deloc la el. Desi ne era tata amandorura, Sebastian nu fusese nicodata apropiat de el sau de oricine altcineva din familia noastra exceptand-o pe mama. -Deschide plicul, e de la Consiliu, i-am spus, stergandu-mi urmele de lacrimi. Era josnic pentru un vampir sa planga chiar si in cele mai dureroase situatii. El a facut asa cum i-am spus, scotand o scrisoare si doua bilete de avion din plicul galbui. Citi ceea ce scria apoi ranji cu gura pana la urechi. -Ce e? l-am intrebat de-a dreptul scoasa din sarite. Tocmai te-am anuntat ca a murit cineva iar tu ranjesti prosteste! -In primul rand esti mititica, ai doar 659 de ani pe cand eu am 1870, deci respecta-ma si nu tipa la mine. In al doilea rand am motivele mele pentru care "ranjesc prosteste", imi spuse pe un ton glacial. I-am intors spatele, spunandu-i sa ma urmeze. Stiam ca are dreptate. Pentru noi, vampirii, varsta e extrem de importanta si trebuia sa ii respectam pe cei mai in varsta. Bineinteles ca nu am de gand sa ma plec in fata lui si sa il slavesc, dar trebuia sa arat macar putina stima pentru el. Cel putin cand eram in preasma altor vampiri. S-a debarasat repede de cadavrul fetei, apoi am iesit din casa si am inceput sa mergem. -Stai, am spus la un moment dat, nu luam un autobuz sau un taxi pana la aeroport? -Nu, mi-a raspuns el sec, aprinzandu-si o tigara. Am tusit si l-am privid cu repros. Stia prea bine ca nu suport mirosul fumului iar el fuma chiar langa mine. Halal exemplu de frate mai mare! -Cum adica nu? am intrebat eu. Vom face cel putin o jumatate de ora pana la aeroport daca mergem in ritmul acesta! Nu am chef sa merg pe jos, m-am plans eu lovindu-mi coapsele cu palmele. -Oh, dar eu am un chef nebun! spuse el nervos. Asa ca misca-te odata sau te las aici! Cum?! Nu ma poate lasa aici, nu cunosc apropae deloc orasul asta! Se pare ca pana la urma trebuie sa fac cum vrea. Perfect! Am mers ceva timp pana cand Sebastian insista sa o luam pe o alee ocolitoare spunand ca vrea sa mai mearga putin pe jos. Nu am inteles de ce, insa deodata am simtit o prezenta straina ce ma facu sa ma cutremur. -Cred ca suntem urmariti, i-am soptit eu fratelui meu. -Eireen, tu esti cea mai paranoica persoana care poate exista! Tu si in cel mai sigur loc de pe Pamant ai crede ca esti urmarita, mi-a spus bacjocoritor si a continuat sa mearga. O creatura acoperita de par a sarit insa deasupra noastra facandu-ma sa ma dau in spate. Sebastian insa se intoarse rapid, aruncand un obiect spre varcolac. L-a aruncat mult prea repede ca sa observ ce a fost insa stiu ca a facut atacatorul sa dispara. Deci, el insista sa ocolim, el poarta arme asupra lui, stiind ca nu avea cum sa mearga cu ele in aeroprt si tot eu sunt cea paranoica. Pariez ca el banuia ca avem sa fim atacati inca de cand am plecat!
_______________________________________

|
|