patri_weini
Administrator
 Din: Oradea
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 1134
|
|
Aceasta este o poveste mai veche ce se regaseste si pe 3xanime cu numele de "O lumina norocoasa intr-o lume ghinionista" dar m-am hotarat sa il schimb deoarece consider ca este prea lung!Pe acel forum nu este terminata. Aici o postez cu dedicatie pentru ami.STAR datorita noului sau talent cu bantuiri din povestea sa. Sper sa-i placa ce poate face o alta fantoma pe nume Kai. 
O stea moarta,intre altele stralucitoare,o bila de cristal cenusie intre altele multicolore, asta sunt eu, Gaby Furude...
Am parul brunet si ochii rosii...Sunt scunda si am tenul palid mereu,dar ceva ma dosebeste de toti...am o putere ascunsa ce imprastie ghinion. Nu stiu cum fac asta, de fiecare data cand trec pe undeva se intampla ceva rau. Dar am invatat sa-mi controlez puterile iar acum am deplina stapanire asupra lor...
M-am nascut in Saint-Louis, un oras francez din regiunea Alsacia,cu o populatie de aproximativ 20.321 de locuitori.
Niciodata nu am fost o fata sociala,dornica sa-mi fac prieteni. Intodeauna stateam singura si priveam in gol,ori brodam pe niste bucati de materiale,scene din razboiul de la Waterloo sau cunoscuta deviza "Liberté Egalité, Fraternité" . Nici eu nu stiu prea bine nici acum de ce imi placea sa fac asta. Parca ziceai ca e din instinctul natural.
Parintii mei au murit cand eu aveam 5 ani si de atunci locuiesc cu matusa si unchiul, care au un baiat de 10 ani.
Familia noastra era de origine asiatica iar casa noastra era construita in stil chinezesc, avand o armonie Yng Yang,dar de cand Eiko si Hiro Furude s-au dus dintre nou, totul s-a intors pe dos.
Faptul ca matura si unchiul nu erau deacord cu stilul casei,au renovat-o. Din cauza ca nu le placea numele meu adevat,fiind Eiko,ca al mamei mele,mi l-au schimbat in ceva mai frantuzesc si invatandu-ma sa-l pronunt Gheby.
Ma inteleg destul de bine cu varul meu si-mi impartaseste sentimentele lui,chiar si cand nu vreau asta. Ma striga Nii-nii cea ce e cam frustrant dar de ce sa stric bucuria copilului?
Pentru mine,viata nu mai conta,prabusindu-se putin cate putin....
O lumina imi strapunge camera alba facandu-mi pielea sa sclipeasca. Mana automat acopera ochii mei sangerii si o voce pitigaiata cu accent parizian imi striga numele:
-Gaby?Gaby!Trezeste-te!
O alta voce ragusita de dimineata, batu la usa:
-Nii-nii!Pot intra?
Deschide incet usa,citindu-se timiditatea si retinerea in miscarile lui.
Era Nicolas, cu o tava argintata,avad pe ea un frumos set de portelanuri fiecare cu un sortiment diferit.
-Multumesc...am apucat sa ingan inainte ca el sa o tuleasca cat mai repede din camera.
Mi-am facut o reputatie cam proasta,cu puterile mele speciale,bagand frica in membri familiei. Doamna si domnul Fillon nu mai aveau curajul sa strige la mine si ma lasau sa fac tot ce vreau,oricum de parca as face eu ceva ce nu e bine. Singurul ce se comporta aproape normal era Nicolas,desi mai avea unele retineri in miscari.
Ridic tava si o asez cu grija pe masuta mea din lemn lacuita si sculptata in ea cu modele florale.
Nu aveam pofta de micul dejun,asa ca m-am dus la oglinda.
Parul meu lung era putin ciufulit si se revarsa pe umerii mei mici,ce face un contrt destul de puternic cu camasa alba ca neaua,ce o purtam in fiecare noapte.
Ma aplec si-m scot ladita cu bijuterii cu stilizari fanteziste si colorate,tot ce mi-a mai ramas de la parinti,unde se aflau niste pile de sticla multicolore.
O ridic pe cea rosie fara tragere la inima si-o privesc atent. Parca mai vedem in ea zambetul si chipul lui Eiko cand mi-a dat-o prima data.
Cand mi-am auzit stomacul chioraind am apucat un croasant si am muscat,fara prea mult chef,doar sa potoloesc acest sunet deranjat si mi-am imbracat rochia neagra de masate,ce ma facea sa arat ca o printesa a intunericului.
Pe scari se auzeau pasii mei prudenti dar totusi gratiosi ce alunecau pe covorasul subtire:
-Oh,iat-o pe si pe incantatoarea Gaby! rasuna o voce masculina.
Era unchiul,care de ceva timp ma trata ca si pe o adevarata doamna,nu ca m-ar fi deranjat.
-Buna dimineata...raspund cu o voce joasa.
-Cum ai dormit?
-Foarte bine,multumesc.
Ma indrept spre living cu pasi marunti unde ma asez pe fotoliu:
-Gaby,vino aici putin!tipa matusa.
-Da...
Inca cu o urma de oboeala specifica diminetii,merg in bucatarie si o vad cu mainile strse in jurul ei,incruntata:
-Este opera ta?
Arata cu degetul spre niste cioburi.
-Nu...
-Ei haide!Nici Nicolas nu a facut-o!se ratoi la mine.
-Asta nu inseamna ca am facut-o eu.
Si de la acest mic accident au ineput toate...
Intr-o zi,l-am vazut pe varul meu vorbind cu o oglinda. Ma indrept spre el,dar nu ca sa-l cert ci mai muin curiozitate,un sentiment ce fusese inchis intr-o cutie la fel ca si aproape toate sentimentele mele:
-Nicolas...cu cine vorbesti?
-Cu el!
-Cu cine?
-Cu baiatul!raspunde aratand spre oglinda.
Ma uit imprejur dar tot ce zaresc e reflectia mea si al lui:
-Nici tu nu ma crezi,nu-i asa?
-Vorbesti cu un prieten imaginar?
-Nu! Nu vorbesc cu un prieten imaginar!Sunt mult mai mare!Discut cu baiatul din oglinda!
-Si cum il cheama?
-Kai!
O privire fara sentimen i-o arat,ceva aproape normal ce nu-l mai supara ca prima data. Aveam o presimtire rea...
Un suspin imi scapa si ma uit spre oglindam,dar nimic.
Dintr-o data,aud ceva ricosand in aer. Int-ro fractiune de secunda,un cutit de bucatarie trecu pe langa mine si sparge oglinda.
Nicolas de frica incepu sa tipe ski fugi in camera alaturata. Cat despre mine,continuam sa ma uit in jurul meu. Nu imi era frica. Trebuia sa fie o coincidenta...Dar cutitul a zburat drep cea ce inseamna ca cineva dorea sa atraga atentia ori sa savarseasca o crima....
_______________________________________
中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃
|
|
) dar totusi si eu as face la fel :-"
frumooos .... kaime rau nu pote sa faca julituri pe mana oricu cand vrea el... astept next spor la scris