Dragoste si Razboi

China Dolls Romania forum
Un forum dedicat tuturor fanilor si in special trupei China Dolls! Bun venit si navigare placuta!

Lista Forumurilor Pe Tematici

China Dolls Romania forum | Reguli | Inregistrare | Login

POZE CHINA DOLLS ROMANIA FORUM

Nu sunteti logat.

Nou pe simpatie:
simpacurly69 pe Simpatie.ro

Femeie
24 ani
Bucuresti
cauta Barbat
35 - 70 ani

China Dolls Romania forum / Fan Fiction / Dragoste si Razboi

Moderat de Andreea, Kyoto^^, Makii

Autor

Mesaj

Pagini: 1

demonlovesdark
Fan in devenire

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 11

Capitolul I

O sinfonie a durerii: tipete de copii si femei, sageti sfarteca aerul in mii de bucati pentru a ajunge la destinatie in pieptul unei biet nenorocit, voci inalte de preoti rostind incantatii, scrasnetul indarjit al sabiilor care se lovesc, paraitul carnii strapunse de pumnale ascutite, bestii care sfasie in mii de cucati orice gasesc in cale, magicieni spunandu-si blestemele inainte ca cerul sa verse lacrimi de foc. E o priveliste crunta, un razboi...
Razboiul acesta se poarta de mii de ani intre cele doua regate: Regatul Weisen condus de bunul rege Sempan si Regatul Krieg, condus de sangeroasa regina, proaspat ajunsa la tron, Senra. In fiecare dintre aceste regate exista 6 clase de luptatori: razboinici, asasini, arcasi, preoti, magicieni si evocatori, fiecare cu cate o abilitatea speciala. Razboinicii sunt cei mai bravi luptatori, sunt cei mai buni in manuirea sabiei si in luta corp la corp, intr-o astfel de lupta vor birui orice vrasnas din celelalte clase fara problema. Arcasii sunt cei mai buni in atacul de distanta, sunt rapizi si greu de ucis, se descurca si in lupta corp la corp, dar nu este specialitatea lor. Asasini sunt poate cei mai periculosi dintre toti, sunt foarte greu de depistat pentru ca se pot misca fara sa nimeni sa ii vada, au o abilitate speciala care ii face invizibili chiar si pentru cateva ore bune, astfel pot ucide fara sa fie vazuti. Preotii sunt cei mai folositori intr-un razboi avand abilitatea sa vindece rani si chiar sa readuca la viata un solda cazut din primele 2 ore dupa moarte sa, sunt destul de buni si in atacuri de distanta. Evocatorii pot chema in ajutor orice animal de pe pamant sau orice bestie din infern care sa lupte in locul lor. Si ultima clasa magicienii se folosesc de magie pentru asi ucide vrasmasii, vrajile lor au efect doar daca cei pe care ii ataca nu sunt protejati de o vraja de-a preotilor.

Capitolul II

Au trecut cativa ani de la ultimul mare razboi dintre cele doua regate, regele Sempan a murit, iar in locul lui la tron a venit fiul sau Fiugy de numai 10 ani, interesante vremuri ii asteapta pe luptatorii din Regatul Weisen. Inmormantarea regelui a fost una modesta, nedemna de un rege, cateva buchetele de flori facute de femei, o cruce de piatra simpla cioplita de cativa barbati, putinii barbati care au ramas in viata dupa ultimul razboi, nici femei nu mai eram la fel de multe ca dinainte, majoritatea s-au sinucis pentru a nu fi capturate de soldatii din Regatul Krieg, iar cele care au ramas, sunt putine, in urma acelui razboi nu au mai ramas decat copii orfani. La inmormantarea prea iubitului lor rege au fost prezenti toti cei ramasi in viata, de la cel mai batran, la cel mai tanar. S-au varsat multe lacrimi, iar cei mai batrani se tem ca nu cumva regatul lor, pe care l-au aparat o dinioara cu toata taria, sa fie acum distrus dinauntru doar din cauza ca micutul rege era foarte usor de manipulat. Era doar un copil si nu vroia decat sa se joace, ce sa stie el despre ce inseamna sa conduci?
-Wishbo! Wishbo! rasuna o voce inocenta de copil pe coridoarele palatului. Wishbo! Unde esti? Nu ma lasa singur, nu am cu cine sa ma joc! Wishbo!
Din departare se aude o pereche de pasi apropiindu-se de sala tronului. Langa tron pe un covor rotund pufos statea un copilasi jucandu-se cu cativa soldati. Usa cea mare se deschide si in sala intra un batran slab cu o pereche de ochelasi pe nas imbracat intr-o roba lunga care atarna pe marmura rece din palat.
-Ce doreste maje...
Nu apuca sa puna intrebare caci micutul ia un arc din lemn si o saeata tot din lemn de soc cu varful facut din pana unui corb si trage spre batran, sageata i se opreste pe roba la picioare, cu greu batranul se apleaca si o aduce copilasului.
-Wishbo, nu crezi ca voi fi un arcasi minunat cand voi fi mare? Si un razboinic brav si curajos?
Batranul il priveste in ochi, se citea atata fericire inocenta si speranta in ochii lui incat a fi avut impresia ca el chiar ar putea ajunge mare. Batranul il mangaie pe cap cu blandete si ii spune:
-Sunt sigur, printe Fiugy!

Intreg orasul rasuna din cauza unei tobe care batea, toti oamenii curiosi ieseau la geamuri sau in curte sa vada ce este, copii lasau jocul si veneau si ei. Intr-o caruta un barbat inalt si spatos umbla dupa recrutarea de noi soldati, nu mai conta daca erai fata sau baiat, erai recrutat oricum, aveau nevoie de noi forte de lupta. Nu obligau decat baietii, dar acceptau si fete. In fata unei curti o fetita cu parul nergu, micuta si slabuta se uita atenta cu ochii ei verzi la barbatul din caruta, tatal ei ii povestea mereu despre luptele purtate cu cei din Regatul Krieg, lupte care au fascinat-o mereu. I-ar fi placut si ei sa lupte. Dupa caruta vedea o multime de baieti de toate varstele, intre 10 si 14 ani, si cateva fete care mergeau la recrutare, a vazut si multi dintre prietenii ei, asa ca fara sa mai stea pe ganduri s-a prins si ea de alai, parintii nu au stiut nimic de ea.

pus acum 15 ani

patri_weini
Administrator

Din: Oradea
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 1134

Buna! Ti-am citit cele doua capitole. Ma intriga povestea asa ca te rog continuo.
Nici nu-mi pot imagina cum e sa fii intr-un razboi cateva sute de ani bune!
Spor la scris in continuare!

_______________________________________
中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃

pus acum 15 ani

demonlovesdark
Fan in devenire

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 11

Multumesc pentru aprecieri! Urmatorul este ceva mai lung :">

Capitolul III

Dimineata, soarele incearca sa isi arunce cateva raze anemice printre patura grea de plumb care acopera cerul. Aerul era greu, incarat cu lacrimi, a trecut ceva timp de la ultima batalie, dar asta nu inseamna ca durerea si amintile sfasietoare s-au sters, nici ploaia care se pregatea sa cada din inaltul bolteo ceresti nu putea rezolva aceasta problema.
Un suflet mic incep sa se miste intr-o caldire parasita, in paraghina, cu geamurile sparte, usa tinandu-se doar intr-o balama si cu acoperisul cazut. De sub o patura peticita cu bucati dintr-un sac, asezata pe un pat facut din paie si fan, se iveste la lumina chipul alb ca laptele al unei fete, parul lung si drept ii curgea ca o cscada scanteietoare pe spate, desi putin ciufult si incurcat parul era destul de frumos. Se ridica pe sezut si priveste in jurul ei, ceilalti inca dormeau. O raza de lumina patrunde pe o fereastra sparta rasfrangandu-se asupra trupului ei, purta o camasa de noapte lunga pana la genunchi si uzata, candva fusese alba, dar acum se ingalbenise cu trecera timpului, nici lungimea nu mai era aceeasi, candva a fost lunga pana la glezne. Fata isi dezveleste picioarele zvelte si le priveste, erau ranite, pline de vanatai. Isi mangaie usor ranile cu varful degetelor si zambeste, un zambet mic nici vesel, nici trist si usor ironic. In stanga ei se simte o miscare, isi acopera iarasi picioarele si le strange sub ea, apoi se intoarce spre stanga. Chipul unui baiat se intoarce spre ea incercand sa ii zambeasca. Baiatul avea parul saten putin lung si ochii caprui, isi da bretonul usor cu mana de pe frunte ca sa o poata vedea mai bine. Ii face usor cu mana, fata ii raspunde cu un zambet anemic. Baiatul se ridica si vine langa ea, fata se acopera mai bine cu patura. El se pune in genunchi in fata ei si ii da cu mana parul al o parte.
-A trecut mult timp...nu mai esti asa mica ca atunci. Sopteste usor baiatul pentru a nu fi auzit si de ceilalti.
Fata isi pleaca usor capul pe spate visatoare:
-Imi amintesc cand am plecat de acasa, nu stiam ce voi gasi aici, vroiam doar sa lupt...nu cunosteam pe nimeni in deajuns de bine incat sa il numesc prieten...si apoi ai aparut tu...ai avut mereu grija de mine...cand spune ultimele cuvinte se uita spre el cu multumire. Baiatul o strange usor in brate, ea nu ii spune nimic, inchide ochii stapanindu-si lacrimile.
Sunetul unei trompete strabatea aerul ca o sulita. Celelalte paturi incep sa se miste si de sub ele apar inca doua fete si inca 6 baieti. Baiatul cu parul saten se intoarce repede in patul sau pentru ca nimeni sa nu il fi vazut, iar fata ramane privind spre ceilalti care se trezeau. Nu se mira nimeni sa o vada treaza , avea obiceiul sa se trezeasca prima.
Incetul cu incetul camera se goleste, doar fetele raman mai in urma, fata cu parul negru, Edme, a ramas impreuna cu o alta, mai mica ca ea cu parul blond si ochii negrii, Tera, sa o astepte pe Tamy, ultima fata din echipa lor, o fata scunda, cu ochii scanteietori, caprui si parul saten. Perdeaua care servea drept usa se da la o parte si in incapere intra un baiat, cam de varsta cu Tera, imbracat cu o armura metalica, rosiatica, cu o sabie lunga la brau si cu un arc si sageti in spate. Le priveste pe fiecare fata in parte, Tamy inca incerca sa isi aseze uniforma, era mag , dar nu apuca sa le priveasca decat pret de 3 secunde, deoarece Edme se aseaza in fata lui:
-Ce doriti, domnule capitan?
Baiatul ii admira armura care parca ii imbratisa mijlocul, era luctruita si avea o stralucire de oglinda, desi culoarea ei era aproape neagra, in spate avea un arc cu sageti, aproape la fel de puternice ca ale baiatului din fata sa, de solduri ii atarnau legate cu o curea de piele o sabie mai scurta si un pumnal. Fiecare dintre ei trebuia sa isi faca singur armele. Baiatul ii zambeste:
-Edme, draga, stii ca imi poti spune Sam, tu poti.
-Prefer sa mi te adresez cu “domnule”, mi se pare mult mai potrivit. Spune fata putin intepata. Era una dintre cei mai luni din acea legiune, de aceea capitanul se purta mai familiar cu ea, desi ea nu vroia tratament special, se simtea rau fata de celelalte doua fete.
-Am venit sa te rog sa ma insotesti pana jos, soldat Edme! Avem treaba cu tine.
Fata ia pozitia de drepti si incuviinteaza. Tera in tot acest timp il privea pe furisi pe Sam, in timp ce Tamy, nu stia cum sa faca sa ii stea mai bine uniforma. Sam coboara primul, iar dupa el Edme.
-La ce te uiti? Intreaba Tera, observand ca Tamy o privea.
-De ce nu ii spui? Intreaba aproape in soapta Tamy.
-De parca tu ai curaj sa spui ceva! O cearta Tera.
-E Edme...

pus acum 15 ani

patri_weini
Administrator

Din: Oradea
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 1134

Uuu, pacat ca baiatul sa retrat. Pareau asa draguti impreuna!
Sa inteleg ca in aceasta continuare este vorba despre o unitate sau ceva echipa,nu?
Astept next-ul, spor la scris!

_______________________________________
中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃

pus acum 15 ani

demonlovesdark
Fan in devenire

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 11

O sa fie ceva interesant legat de cuplul asta

)

pus acum 15 ani

demonlovesdark
Fan in devenire

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 11

Capitolul IV

Edme patrunde incet intr-o incapare de la subsol, luminata de un bec prafuit care atarna de doua sarme isolate. Camera era ticsita de praf si panze de paianjen, in mijloc sub bec, era o masa veche pe care se vedeau cateva pete negre impregnate in lemn, in jurul lui erau trei scaune la fel de solide ca masa. Sam state ape unul dintre scaune, Edme se opreste in pragul usii si il priveste. Simte cum o mana calda si oarecum cunoscuta cum o prinde de umar si o conduce spre masa. Ridica usor privirea si vede ca era Andre, baiatul cu parul saten.
-Andrew…ce…?
Nu apuca sa terimine intrebare, caci baiatul ii atinge usor buzele cu degetul. Se aseaza amandoi la masa fata in fata cu Sam. Capitanul se uita la Edme care nu stia ce se intampla cu bandete si apoi la Andrew cu un oarecare repros in priviri. Nici ochii lui Andrew nu erau prea prietenosi cand il priveau pe Sam. Edme observa privirea din ochii fiecaruia, stia ca desi baietii nu vroiau sa spuna, se razboiau in suflet pe ceva, ceva destul de important.
-Deci..de ce suntem aici? Frange tacerea fata.
-Am nevoie de doi vice-capitani. Nu am gasit nici unul mai bun ca tine, Andrew, esti un baiat puternic , toti te resprecta sau poate se tem de tine( ii arunca o privire fulgeratoare, ca si cum l-ar fi acuzat de acest lucru), iar tu Edme, draga, nu am crezut ca voi vedea niciodata o fata ca tine, buna, dulce, mereu gata sa ne ajuti, o luptatoare atat de puternica, atat de frumoasa…
Andrew ii arunca o privire fulgeratoare:
-O ceri in casatorie sau ii dai gradul?!
Sam zambeste ironic:
-Uite-l ce repede se aprinde!
Edme se uita lung la Sam, apoi se ridica de la masa:
-Multumesc pentru avansare , capitane, ma scuzati acum, trebuie sa se duca cineva si dupa mancare!
-Stai linistita, Edme, i-am trimis pe Christian si Brain.
Fata multumeste cu un gest timid facut cu capul si apoi iese. Andrew ii arunca cateva priviri reci lui Sam, care primesc raspuns o serie de priviri sfidatoare acompaniate de un zambet. Vice-capitanul se ridica de la masa si iese si el.
La iesirea din cladire era sad ea peste Tamy. Fata se opreste brusc si se da inapoi, dar se impiedica, iar Andrew este nevoit sa o prinda sa nu le loveasca. Micuta vrajitoare roseste si se prinde cu mainile de umerii lui sa se stabilizeze. Apoi ii da drumul usor, asta dup ace Andrew si-a luat mainile de pe ea. Edme vine dintr-o camera alaturata impreuna cu Tera.
Tamy iese speriata e usa si fuge in spate unde se antrenau mai multi. Tera se uita la reactia lui Edme, fata se prefacea ca nu a vazut nimic. Andrew se uita oarecum nelinistit la ea, sa vada ce reactii are. Tamy si Edme ajung si ele afara.
-Nu te deranjeaza? Intreaba Tera.
-Ce sa ma deranjeze? Intreaba nepasatoare Edme in timp ce isi pregatea arcul sat raga dupa un vulture din inaltul cerului.
-Andrew si Tamy!
Edme trage si apoi pleaca privirea o data cu arcul:
-Nu ma bag eu in fericirea nimanui…
Paseste usor inainte pana la pasarea lovita, sageata I se infipse in aripa. Se apleaca usor asupa ei si ii scoate la fel de usor sageata din aripa. O mangaie usor cu varful degetelor, nu ii lovise nici o vena importanta, dar cu toate acestea pasarea nu mai putea misca. Edme o ia in maini, pasarea parca brusc revine in simtiri. O priveste fix in ochi pe fata, pentru o secunda Tera a crezut ca o va ataca, dar pasarea isi ia avant si se aseaza pe umarul ei. Tera ramane cu privirea atintita asupra pasarii.
-Edme…ce e cu tine?
-Poate ca iti par ciudata, dar asta e vulturul meu, l-am gasit pui acum cativa ani, dar s-a indepartat de mine, sangeata nu era menita sa o raneasca ci sa isi reaminteasca de mine.
-Nu la pasare ma refeream eu…ci la Andrew…
-Andrew e libera sa faca ce vrea.

EDIT: Accept si critici, cat mai dure!

Modificat de demonlovesdark (acum 15 ani)

pus acum 15 ani

patri_weini
Administrator

Din: Oradea
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 1134

Interesant capitol. In legatura cu criticile,eu nu sunt genul si nu prea am obiectii doar cand e mare problema. Ma cam speriat faza in care a ajuns in acea camera. Credeam ca au de gand sa omoare pe cineva. E amuzant cat de rapid riposteaza la ironizari.
Spor la scris in continuare!

_______________________________________
中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃

pus acum 15 ani

demonlovesdark
Fan in devenire

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 11

Intr-o camera mai buna din cladirea darapanata, strijinit de cu petere prafuti, statea un baiat cu ochii verzi superbi, parul auriu, avea tenul curat, fara cosuri si trasaturi finute, probabil era cel mai dragut baiat din grup, dar cu toate acestea fetele nu prea se inghesuiau pe langa el. La o masa, uitandu-se pe hartii statea Sam.
Baiatul de langa perete zambeste usor rautacios si complice si ii zice:
-Afurisitule! Ai zis ca ma faci pe mine secund.
-Si daca eu vreu sa fie micutul inger demonic? Te deranjeaza cu ceva, Brain?
-Nu, doar ca vreau sa stiu de ce ea...o placi cumva sau ce?
Sam zambeste si se uita la Brain cu o usoara rautate in privire:
-Crezi ca eu o vreau doar sa ma joc cu ea? Nu! Vreau sa plec de aici cu ea.
-O iubesti?
-Nu, doar ca imi place...e puternica, inteligenta, face planuri de lupta foarte bune, cine mai face asa dintre voi? Imi completeaza planurile mereu, mi le imbunatateste si mi e crecteaza...si nu ma supar, cel putin nu ma mai supar, e o fata buna...nu o las aici in mizerie, vreau sa merg cu ea la imparat! Va ajunge sus fata asta...si nu pentru ca se va prinde de altii ci pe ceea ce face ea, si...Sam rade pe sub mustati. Brain ridica din sprancene:
-N-ai ce zice, continua Sam, arata bine, e o bijuterie de fata!
-nemernicule! Si zici ca nu te atrage!
-Atractia e una, Brain, a placea e alta...Asta spune fratele meu, odihneasca-se in pace...
Sam nu ajunsese lider pentru merite deosebite, cei drept era printre cei mai buni, dar avea si el defecte, dar din cauza ca inaintea lui, lider, a fost fratele sau mai mare, cel mai puternic si mai tanar assasin din regat, i-a lasat lui postul.

Edme se antrena din greu afara impreuna cu Tera, Tamy, Christian si restul echipei, lipseau doar Andrew, Sam si Brain.
Un tipat ascutit strabate cerul, Edme se intoarce brusc si o vede te Tamy sarind in brate la Christian, speriata, un soboln ratacit alerga disperta printre picioarele lor. Hell, unul dintre asasinii din echipa prinde sobolanul de coada si o alearga pe fata cu el, Tamy speriata incepe sa ingaimeze cateva cuvinte dintr-o vraja si fara sa isi dea seama o scapa direct spre Tomy, cel mai tanar dintre ei, avand 12 ani si bineinteles, cel mai sbal. Edme Prinde intre degete, cu o viteza uimitoare cateva sageti si le elibereaza pe toate in acelasi timp, acestea descriu catva arcuri stralucitoare in aer in forma unor aripi, doua dintre ele trec prin mingea de foc facuta de Tamy absorbindu-i puterea in varfuri, si-au continuat drumul pana intr-un copac pe care l-au facut aschii, una trece prin mantia lui Hell infigandu-se adnc in pamant si alta in fata lui.
-V-ati potolit? intreaba domol fata.
Hell se intoarce spre ea uimit, nu avea curajul sa ii zica nimic, desi era blajina si dulce ca un inceras. Tamy s-a retras in bratele lui Christian, se cunosteau de mult timp si erau prieteni buni, baiatul o privea cu drag si ii prinde trupul subtire intr-o imbratisare protectiva.

Usa darapanata de la camera in care se aflau Sam si Brain se deschide, iar in incapere intra Andrew. Ii arunca o privire frurioasa si apoi se aseaza pe un scaun in fata lui Sam.
-Ar trebui sa plecam, nu sa stam de vroba despre cat de bine arata colegele noastre! zice Andrew pe un ton aspru.
-Andrew, Andrew, Andrew...relaxeaza-te! Nu s-a mai auzit nimic de dusmanii nostri!

Restul zilei a decurs ca celelalte zile: Sam, Brain si Andrew se ocupau cu patrularea si pregatirea planurilor de atac, Edme ii antrena pe cei mai mici si mai slabi, adesea chiar si pe cei mai puternici cum erau Christian si Hell, iar Tera si Tamy, fie se antrenau si ele, fie faceau de mancare.
Noaptea isi lasa patura grea si intunecata peste pamant. Edme iese usor din cladirea in care locuiau si se indreapta cu pasi marunti prin umbre spre un parau unde sa se spele, fara sa stie ca in urma ei veneau Tera si Tamy, nici ele nu stiau de ea.
Edme ajunge la malul paraului, se apleaca usor peste el sa isi vada chipul reflectat, vizibil foarte putin in lumina palida a lunii, ramane cateva momente acolo admirand stelele, era imbracata cu un halat, destul de nou, pufos de culoare neagra, il cumparase Andrew acum 2 luni, isi desface usor cordonul si il coboara de pe umeri usor. In spate aude un zgomot si se imbraca imediat, pune mana pe un pumnal, fara de care nu pleca si se ascunde in umbra unul copac, din spate simte cum o mana ii infasoara usor mijlocul si apoi atingerea calda a doua buze pe obrazul ei.
-Sunt eu, nu te teme...ii spune o voce calda.
Fata incearca sa se retraga, dar mana se strange si mai tare in jurul mijlocului ei.
-Fi cuminte, Andrew...sopteste fata.
Baiatul o imbratiseaza cu ambele maini si ii sopteste la ureche:
-Iubito, stii ce simt pentru tine, mi-ai zis ca si tu ti la mine, de ce sa ne ascundem?
-Andrew, te rog, fi cuminte...nu vrea sa ne vada cineva...potoleste-te...
-De ce? Te iubesc! E ceva rau?
-Andrew, iubeste-ma, uraste-ma, simte ce vrei pentru mine...dar tine in tine si lasa-ma libera pe mine...te rog...

pus acum 15 ani

patri_weini
Administrator

Din: Oradea
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 1134

Eu sunt de aceiasi parere cu Andrew. Nu ar trebui sa se ascunda atata!
Spor la scris in continuare.

_______________________________________
中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃

pus acum 15 ani

demonlovesdark
Fan in devenire

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 11

Baiatul o intoarce cu fata la el si o tinea cu minile de umeri privind-o in ochi:
-Poti fi libera in bratele mele!
Isi pleaca usor capul spre buzele ei, fata ramane blocata, fara sa rasufle, tremura usor, nu numai din cauza vantului care adia. Baiatul isi lipeste usor buzele de ale ei, apoi se despinde la fel de usor, si incepe sa o studieze. Fata il privea umimita, ochii lui sticleau plini de iubire si dorinta in lumina piezisa a lunii. Cu una dintre maini o cuprinde pe dupa umeri strangand-o langa el, strivindu-i pieptul de al lui, iar cu cealalta ii da parul la o parte de pe gat si umarul stang, se apropie usor de gatul ei:
-NU stiam ca pielea ta miroase asa bine.
Edme reoseste si vrea sa il indeparteze, dar el incepe sa o sarute pe gat, apoi coborand pe umeri si piept.
-Andrew! Stai...striga speriata fata.
Baiatul isi desprinde buzele de trupul ei cald si moale:
-Ce este?
-Inceteaza! Da-mi drumul! ii spune fata zmucindu-se din bratele sale.
Baiatul ii da drumul mai mult imbrancind-o, iar tupul ei firav cade tremurand in genunchi.
Andrew o priveste peste umar si ii zice rautacios:
-La cat te-am ajutat ar trebui sa imi oferi intregul tau trup fara sa mai faci mofturi, daca nu eram eu, tu nu mai erai de mult!
-Andrew...nu vrorbi asa

pus acum 15 ani

patri_weini
Administrator

Din: Oradea
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 1134

Cam rautacios Andrew. Sper ca a zis chestiile acelea doar de nervi.

_______________________________________
中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃

pus acum 15 ani

demonlovesdark
Fan in devenire

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 11

Baiatul se intoarce spre ea si ii ridica halatul mai aproape de baza gatului:
-Iarta-ma!
Fata isi pleaca fruntea pe umaru lui si nu ii zice nimic, stia ca Andrew nu face nimic din ura ci doar cand se enerveaza si de asemenea era constienta ca ii datora baiatului viata, caci nu de putine ori acesta i-o salvase.
In spatele lor aud un scancet si apoi pasi rapizi lovind pamantul rece si uscat. Edme tresare si se indeparteaza putin de Andrew. Andrew isi scoate un pumnal si porneste dupa sunetul pasilor.
O lumina orbitoare apoi o flacara ce se aprinde deasupra capului lui Edme. Fata pune mana pe un varf de sageata ratacit prin bucunare si il intinde spre flacara absorbind-o. se uita dupa Andrew, trupul lui apare conturat in intuneric venind dinspre casa parasita in care locuiau. Edme arunca varful de sageata in buzunar si apoi se duce spre Andrew:
-Te rog, acum pleaca, vreau sa ma spal linistita...
Baiatul o priveste in ochii cristalini si aproba miscand usor capul si apoi pleaca. Edme se apropie de malul apei si in timp ce isi afunda picioarele in aapa rece isi lasa halatul sa ii cada usor pe umeri pana la pamant.

S-a intors peste o jumatate de ora in darapanatura in care locuia. Tremura toata, parul lins si ud ii atara pe spate sclipind in lumina lunii, buzele roz si atat de seducatoare ii erau vinete de la frig si parca subtiate. Pe hol se intalneste cu capitanul lor, Sam.
-Edme, ce este cu tine la ora asta afara? Toti ceilalti dorm de mult. Se uita putin la ea analizand-o stangaci si apoi continua:
-Inteleg...Stiu ca este tarziu si ca poate ai vrea sa dormi, dar asi vrea sa iti prezint cateva planuri de atac, sa ma ajuti cu ele, sunt mici detalii pe care nu le pot face perfecte, te rog, ajuta-ma cu asta si iti promit ca ma voi revansa.
-Victorie fara morti si raniti.
-Poftim?
-Asta este revansa pe care o astept. Promite-mi ca nimeni nu va pati nimic si ca vei avea grija de Tomy, e doar un copil.
Sam ingenuncheaza in fata ei ceremonios si ii jura solemn cu mana pe inima ca se vor intoarce cu totii teferi.
-Lasa-ma sa ma schimb si te voi ajut.
Sam accepta cu condinita sa nu ii ia mult. Edme urca usor treptele de piatra roase care ducea la incaperea mare ce le serve drept dormitor, trece pe langa paturile tuturor si ii studiaza cu atentie sa vada daca dorm, se apleaca peste patul lui Tomy si il saruta parinteste pe frunte, apoi merge la patul ei langa care avea hainele, o mana o prinde brusc de mana, tresare.
-Vreau si eu. ii supune Andrew afisand o fata de copil inocent.
Edme se apleaca usor peste chipul lui si il saruta repid si scurt pe obraz, apoi isi ia camasa de noapte si trece in liniste intr-o camera mai mica unde se putea schimba, camera era chiar langa patul lui Tamy pe care o aude suspidand in somn. Cade pe ganduri, trista, isi pune uros halatul peste camasa de noapte si coboara la Sam.

Pe o masa veche si murdara, Sam intinde planurile. Edme le studiaza pe fiecare in parte afisand o expresie serioasa pe fata, pune mana pe un creion si incepe ca sorecteze micile greseli din planul lui Sam, se vedea ca stia ce face, cand era in aceasta postura lui Sam ii placea sa stea deoparte si sa se delecteze cu imaginea ei.
-Edme...
Fata ridica capul spre el.
-Vrei sa fi libera?
-Ce vrei sa spui? Nu apartin nimanui.
-Ba da, esti stapana si supusa noatra, ne esti multora ca o mama, pentru altii inger, pentru altii iubita....nu ai vrea sa fi libera? Sa fi o fata normala? Sa traiesti undeva la palatul regelui? Sa fi imbracata cu rochii frumoase, in locul hainelor zdremtuite de acum? Sa nu iti mai fie frig sau foame, nici sa nu mai ai atatea batai de cap...Imagineaza-ti! Te trezesti dimineata intr-un pat adevarat, nu un morman de paie, imbracata cu o camasa de noapte de matase, nu una de bumbac veche si inzilizita, nu mai vanezi pentru mancare, nu ti-o mai faci singura, nu mai poti zilnic armura grea care iti rupe umerii delicati...spunand asta Sam o cuprinde cu mainile de umeri, dar fata ii ia manile de pe ea si ii spune privindu-l fix in ochi serioasa:
-1. te rog, sa iti ti mainile acasa!
2. Nu ma deranjeza viata de aici, cand voi vrea mai mult, voi pleca! Sunt in stare sa ma descurc singura!
3. Poftim! Ti-am terminat planurile.
Vocea ei nu crescuse deloc, era la fel de calma.

pus acum 15 ani

Andreea
Moderator

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 86

imi place nui rau

_______________________________________

fan **__china dolls__** forever

pus acum 15 ani

patri_weini
Administrator

Din: Oradea
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 1134

Ma bucur ca Andrew si-a cerut scuze! Imi place partea aia.
Spor la scris!

_______________________________________
中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃

pus acum 15 ani

demonlovesdark
Fan in devenire

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 11

Sam ramane in camera, iar ea pleca, se intoarce in camera in care dormea. Se aseaza usor in pat, inca ii era frig, parul ii era ud. Se intinde in pat cu spatele spre Andrew si cu fata spre Tamy, care inca mai suspina.
Simte o mana calda atingandu-i parul, apoi doua buze atingandu-i-l. Se intoarce si il vede pe Andrew langa patul ei.
-Ma primesti si pe mine langa tine? o intreaba saruta-o.
-Nu se cuvine, Andrew...ii raspunde cu un sarut mic intr-un colt a gurii.
Baiatul ii mangaie usor chipul, ar fi vrut sa doarma cu ea, dar nu vroia sa o supere, sa nu o piarda, asa ca s-a intors in patul lui. Edme s-a intors iarasi cu spatele la el si o privea trista pe Tamy.
-"Tamy, de ce suferi tu atata? Doar de mi-a spune...sa nu imi fac eu impresii gresite..." spune in gand Edme.
Baga mana in buzunarul de la halat si ia varful de sageata care o arde.
-"Cel care a trimis asta nu ma place...dar cu toate astea mie imi va fi foarte utila."

Urmatoarea zi Edme s-a trezit ultima, ceva neobisnuit, avea nasul infundat si o durea ingrozitor de tare capul, se ridica si cand vede ca era ultima se echipeaza repede si coboara in fuga scarile, se opreste ametita si orbita de lumina soarelui, se prinde de un zid al cladirii sa nu cada. Sta asa cateva secunde, apoi isi aduna toate puterile si merge la locul unde stia sa ce intalneau inainte de atacuri. Acolo ii gaseste pe Sam, Andrew si Brain.
-Imi cer scuze ca am intarziat! se scuza repede. Unde sunt restul?
-Au plecat in patrula! Daca majestatea voastra prefera sa doarma in loc sa ii ajute! ii zice rautacios Brain.
Andrew vrea sa il loveasca, dar il opreste Sam.
-E drept ca am dormit mai mult, dar nu cred ca tu mureai data ii insoteai! spune fata privindu-l dept in ochi.
-Asta era treaba ta, baby! Dar de daca ai treaba sa umbli cu baietii pana tarziu...ce sa-i fac, iubito?
Edme roseste putin, dar apoi il priveste iarasi furioasa in ochi si ii zice intepata:
-In primul rand nu mi-am pierdut vremea cu baietii! Am lucrat la planurile pe care le-ai facut tu varza! Si ce, Brain? Esti gelos ca nu imi pierd timpul cu tine?
Brain se trezeste cu o palma zdravana peste ceafa:
-"baby" si"iubito" ii zici lu' ma-ta! ii spune Andrew cu ochii arzand de furie.
Brain vrea sa sara la bataie, dar amandoi sunt intrerupti de Sam care o intreaba pe Edme daca vrea sa mearga cu el in patrula.
Fata il priveste indiferenta si accepta cu conditia sa il ia si pe Tomy cu ei.
Andrew si Brain raman pe loc holbandu-se la ei.
-Se pare ca iti sufla seful, gagiuta! zice Brain razand.
-Taci! ii zice Andrew inchizandu-i gura cu un dor de palma.

S-au impartit in echipe si au pornit in patrula, asta dupa ce s-au regrupat cu cei deja plecati. Edem era cu Sam si Tomy, Andrew cu Tamy si Christian, Tera cu Brain si Hell.
-Domnisoara Edme...sopteste usor micutul Tomy.
-Da, puisor?
-Va multumesc ca aveti grija de mine! ii zice Tomy imbratisand-o.
-Usor, coilas, armura asta este dura, sa nu te lovesti.
-Cred ca ai fi o mama buna si frumoasa...ii zice Sam visator.
-Si si mai buna si mai frumoasa libera...ii inchide gura Edme.
Fata nu avea de gand sa isi faca un viitor in care sa fie inclusa o familie, vroia sa fie o femeie libera, independenta, nu sa stea la cratita si sa vada toata ziua de copii si de sot.

Prima echipa care a intalnit inamicul a fost echipa lui Andrew. Au fost luati prin surprindere, au ucis multi inamici, asta pana cand Tamy speriata de sangele care a sarit pe ea din tupul unui inamic sfartecat de pumnalele lui Andrew. S-a speriat foarte tare si a inceput sa tipe. Atunci l-a derutat si pe Christian care a fugi spre ea, astfel ca singurul care mai lupta era Andrew. Nervos baiatul le-a zis sa se retraga, Christian a luat-o pe Tamy in brate si s-au retras spre rusinea lui Andrew care ar fi luptat in continuare.

pus acum 15 ani

patri_weini
Administrator

Din: Oradea
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 1134

Pacat ca Edme nu a vrut sa doarma cu ea. Nu cred ca s-ar fi suparat nimeni.
Spor la scris!

_______________________________________
中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃

pus acum 15 ani

demonlovesdark
Fan in devenire

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 11

Andrew se duce fruios spre Tamy cu pumnii stransi, dar cand ii vede ochii plini de lacrimi lucind, se inmoaie brusc, simte ceva ciudat si in locul vorbelor acre care se pregatea sa i le arunce, se prefacura intr-un sarut usor pe obraz. Tamy roseste, era in culmea fericirii. Christian il privea cu ura pe Andrew, nu ii placea ce facea baiatul.
-Vrei prea multe...mormaie printre dinti Christian.
-Ridica-te! ii ordona Andrew fetei.
Nu ii mai vede ochii, statea cu spatele la ea, Tamy se ridica prinzandu-se de mana lui:
-Haide sa luptam impreuna Andrew...vreau sa te ajut si sa fiu alaturi de tine tot timpul...
Andrew nu baga in seama cuvintele ei si o ia inainte ea tinandu-se strans de el. Christian ramane mai in spate, pregatindu-si armele.

In echipa formata din Edme, Tomy si Sam, lucrurile nu mergeau atat de bine pe cat sperasera ei, Sam ataca mai mult singur, Edme trebuia sa aiba grija de Tomy sa nu fie ranit.
-Nu inteleg de ce ai vrut sa il iei cu tine, dar sunt sigur ca nu l-ai luat degeaba. ii spune Sam.
-Sam, cand strig arunca-te pe burta.
Edme Ridica sageata in aer o data cu arcul, varful ei stralucea incredibil de tare, parca ar fi fost o bucata din soare.
-Ce...e asta? intreaba uimit Sam. Eu sunt cel mai bun arcas si nu am vazut asta!
-E treaba de fete, sam....La pamant!
In urmatoarea secunda sageata zboara pe deasupra lui sam care era la pamant. Ajunsa in aer sageata se separa in mii de bucati de foc care sfarteca carnea oricarui inamic intalnit in cale. Edme se duce la Sam si il trage de mana dupa ea:
-haide, va iesi urat! Ia-l pe Tomy si sa fugim de aici.
-Edme, ce ai facut, demon angelic?
Edme isi pune un deget pe buze usor.
-Sttt! Iti explic alta data, desi oricum nu vei intelege.
-Spune-mi acum te rog!
-Iubire de vrajitoare...
Sam nu intelegea nimic din ce ii zicea fata."Iubire de vrajitoare"?"Chestie de fete?" ce e asta?
Nu avea timp de gandit trebuia sa fuga si pe buna dreptate mii de flacari s-au risipit pe tot capul distrugand totul in cale, orice dusman.

Tamy incepe sa tremure si se prinde cu ambele brate de Andrew:
-Mi-e frica...!
-Ce naiba e asta?! nintreaba speriat Christian.
-Nimic de care sa te temi...sper...ii raspunde Andrew. Haideti adapostiti-va!!!
Christian o prinde de umar pe Tamy, dar ea nu vroia sa plece fara Andrew.
-Pleaca! ii zice Andrew eliberandu-si bratul din mainile ei.
In urmatoarea secunda Tamy se tresezte in brate la Christian fugind cat mai departe de acel groaznic loc al torturii, fata il privea plangand pe Andrew, ii era teama sa nu pateasca ceva, se temea de ceva anume, de o persoana poate, cineva il putea rani pe Andrew....greu de crezut....

-Edme!! se aude glasul baiatului strigand printre cadavrele arse si flacarile care inca mai zburau.
-Pleaca Andrew! Nu esti in siguranta aici! Pleaca cat mai departe de mine!
Baiatul nici nu vroia sa o asculte se duce tinta la ea si o ia in brate, avea parul ars si pe fata mici rani, dar adanci care sangerau abundent, Andrew ii mangaie usor chipul:
-Ce este cu tine, iubito?
-se va termina curand, nu mai sunt multi...ma voi intoarce si eu la voi...du-te, te rog...
-Dar de ce nu vi si tu acum?
-NU au murit toti...
Andrew nu intelegea mai nimic, o privea uimit, ochii ei stralucitori si inlacrimati il ameteau mai tare ca niciodata. O strange puternic la piept si ii saruta buzele pline de funingine.
-Andrew...te iubesc...ii sopteste usor fata.
Nu apuca sa mai zica altceva caci in urmatoarea secunda simte cum intregul pamant se cutremura sub picioarele ei, imaginea lui Andrew nu mai era la fel de clara si simtea cu isi pierde toate simturile, nu mai vedea, nu mai auzea, nu mai simtea mirosul carnii arse, nici atingerile lui Andrew,

Se trezeste peste catva timp intr-o camera, singura, o cabana micuta facuta toata din lemn, cam veche, dar mult mai buna decat darapanatura in care locuiau ei. Se uita in jurul ei, se afla pe un pat, un pat adevarat, cei drept mai vechi si cam rupt, dar era un pat, nu un morman de paie vechi. Avea pe ea o camasa barbateasca, lunga si foarte larga de cumoare alba, parul ii era ars, ici-colo, era dimineata, oare cat dormise? cine a auds-o acolo? Incearca sa se ridice, dar simte o durere groaznica in tot trupul, era doar un om la urma urmelor, simtea si durerea. Reuseste sa se ridice pe sezut si sa se uite in jurul ei, cabana aceea nu era locuita, se uita pe geam si vede ca era undeva intr-o padure deasa.
-Hey! Este cineva aici?
Se uita langa pat si vede un lighean cu apa, iar in el o carpa murdara de sange si funingine, isi atinge fata si vede ca ranile de pe fata facusera deja hemostaza.
Mai asteapta cateva momente, dupa care in camera intra Andrew imbracat in haine normale cu o farfurie cu cartofi copti pe ea. Edme il privea uimita, de unde avea toate acestea?
Baiatul se aseaza langa ea pe pat si ii intinde farfuria, fata ia un cartof si incepe sa manance usor, nici unul dintre ei nu a zis nimic.
Edme era la al treilea cartof cand brusc isi aduce aminte ca nu i-a oferit si lui Andrrew...mai erau doar un cartof:
-Iarta-ma, Andrew...am mancat fara sa ma gandesc si la tine...
Baiatul ii saruta usor mana si ii spune:
-eu am mancat deja.
-Cum am ajuns aici? Unde este acest "aici"?
-Am rugat-o pe Tamy sa faca o vraja, aceasta este fosta mea casa...nu stie nimeni de ea...
-Aici ai crescut tu?
-Da...acesta a fost patul meu, scuza deranjul, nu am mai fost pe aici de 6 sau 7 ani, nu mai stiu...multe s-au schimbat de atunci...
Brusc baiatul se intristeaza. Edme il priveste trista, intinde o mana si i managie pe fata:
-Nu intreb, daca vrei spune-mi tu...
-Poate alta data...
Andrew tace cateva momente apoi intreaba:
-Ce era cu flacara aceea?
edme ezita putin apoi ii zice:
-Iubire de vrajioare...
-Si ce avea cu tine?
-Baietii nu inteleg...
-daca nu explici!
-Cand o vrajitoare iubeste, ae o putere inimaginabila, dar puterea aceea nu poate fi folosita decat de rivala ei, in ceea ce priveste sentimentele.
-Si de ce ar fi periculos? Adica rivala nu o poate distruge cu propriile ei arme?
-Nu, rivala doar o elibereaza, o daa eliberata puterea va cauta sa o ucida...si nu va raspunde decat de stapana ei.
-Deci tu esti rivala unei vrajitoare care iubeste pe cineva pe care iubesti si tu.
-Sau care ma iubeste, nu este obligatoriu si sentimentul reciprosc.
-edme...
fata ridica capul spre el.
-Te iubesc! vreau sa fiu toata viata alaturi de tine si sa am grija de tine...iti promit ca nimeni nu te va atinge...omor pentru tine, iubito, crede-ma sunt in stare...

pus acum 15 ani

patri_weini
Administrator

Din: Oradea
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 1134

Andrew e asa dragut si romantic!

Imi place. spor la scris.

_______________________________________
中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃

pus acum 15 ani

demonlovesdark
Fan in devenire

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 11

Andrew o prinde usor cu mana de barbie si ii ridica capul. O admira, chiar si asa cu parul ars si ranita, Andrew baga mana sub pat si scoate un pumnal. Se pune in fata fetei in genunghi si ii trage capul pe umarul lui, ridica pumnalul si incepe sa ii taie partile arse. Edme a avut o usoara retinere, ii era teama ca Andrew sa nu ii strice parul, a mai incercat sa o tunda cand erau mai mici, iar rezultatul a fost dezastru.
-Esti cam tacuta...spune baiatul aringandu-i usor urechea cu buzele.
-Ma gandeam doar...
-Pot stii si eu la ce?
Edme ezita cateva momente, nu vroia ca nimeni, nici macar Andrew sa ii cunoasca unele ganduri.
-Te gandesti la cine a aruncat flacara catre tine?
Edme nu raspunde nimic.
-Tamy este vrajitoare, dar uita-te doar la ea, e prea inocenta...e asa nevinovata si are niste ochisor asa de frumos...
Andrew simte ca aluneca usor in alta parte si brusc isi revine. Se uita la parul lui Edme, era iarasi frumos, dar mai scurt.
-gata, iubito!
Edme risica capul si il priveste putin trista, nu prea i-au placut cuvintele auzit despre Tamy, mai ales ca Andrew parea desprins de trupul ei, desi il strangea laga al lui.
-Edme, ce s-a intamplat?
-Nimic...
Andrew se ridica din pat si o prinde usor de mana. O invita sa ii prezinte casa, fata ezita putin, avea pe ea doar acea camasa, destul de scurta, ii era putin jena sa apara asa in fata lui Andrew, era cam pudica. La inceput ezita, dar pana la urma accepta propunerea baiatului, mai mult imbatata de sarutarile lui, mangaieri si cuvintele frumoase.
Apare in fata lui, frumoasa, slabuta, usor anemica din cauza racelii si ranilor, ii placea mult. Se apropie de ea cu un zambet plin de intelesuri. Edme simte o usoara teama din cauza acelei priviri, se da cativa pasi in spate pana intalneste peretele rece, se lipeste de el in timp ce Andrew se apropia tot mai mult, se prinde de maini, el i le ridica usor, ea incerca sa le lase jos, o data cu ele se ridica si camasa. Andrew isi apropie usor buzele de ale ei si o saruta, asta dupa ce ii mai sopteste o data"te iubesc!".
Edme roseste toata, de data asta era putin cam aproape de ea.
-Andrew...fi cuminte...ii sopteste fata tremurand.
Privirea baiatului se intuneca si o impinge mai tare in perete, apoi se indeparteaza si iese din camera. Edme cade usor in genunchi pe langa perete, ii era teama de aceste apropieri dintre ea si baiat. NU ii prea placeau.

Andrew se intoarce peste cateva minute in camera, avea in mana niste haine, i le arunca pe pat si iese din camera.

pus acum 15 ani

Pagini: 1

Mergi la