|
|
Alanor a zburat ceva timp iar eu stateam pe spatele lui, admirand norii si punandu-i din cand in cand intrebari despre unde ne aflam. Era un zbor placut, fara incidente, pana cand eu am facut prostia suprema: am privit in jos desi eram foarte constienta de teroarea mea de inaltime. Imediat am simtit cum ma cupreinde ameteala si totul se invarte cu mine.
Cred ca lesinasem pentru ca atunci cand m-am trezit eram intinsa pe o podea rece de stanca. Imediat ce am deschis ochii am vazut chipul unei femei cu parul brunet, ochii ei albastrii privindu-ma cu ingrijorare. Tocmai deshidea gura sa imi spuna ceva cand a fost intrerupta de Alanor care ma imbartisa si vorbi pe un ton ce se voia ingrijorat. In perspectiva mea insa suna ca un copil mic.
-Dumenzeule, uitasem ca muritorii sunt atat de fragili! spuse el dandu-mi drumul si ridicandu-ma de maini incepand sa ma invarta. As fi avut probleme cu Lakar daca pateai ceva, adauga el pe un ton plangacios.
-Alan, o sperii! il certa femeia,, observandu-mi expresia contorsionata. De fapt, ca sa fiu sincera, eram mai mult ametita decat speriata, dar ii eram pe deplin reunoscatoare femeii.
-Ah, am uitat sa va fac cunostinta, spuse el lovindu-si fruntea in gluma. Kimi ea e....uh, cum spuneai ca te numesti? Inca ceva de adaugat la lista despre el : uita foarte repede.
-Gabrielle, am raspuns tinaindu-mi mana la cap, inca ametita, doar ca sa constat cu uimire ca radacinile parului meu erau ude.
-Incantata de cunostinta, eu sunt Kimira, spuse ea, zambindu-mi larg. Abia acum am observat ca avea suvite rosiatice prin parul de taciune. Era frumoasa. Imi intinse un prosop moale, facandu-mi semn sa imi sterg parul. Abia acum mi-am adus aminte ca nu stiam de ce era ud parul meu.
-Ma intrebam.. cum m-am udat, am intrebat-o eu, iar ea se uita cu repros la Alanor.
-Ei bine, cineva te-a scapat intr-un fluviu din neatentie, imi spuse accentuand cuvantul "cineva" si privindu-l si mai strict pe Alanor. Cazusem intr-o apa? Bine ca m-a recuperat fiindca nu aveam nici cea mai mice idee despre cum sa innot.
-Pai... eu... eu tocmai mi-am amintit ca am ceva de facut, spuse el incurcat, apoi se transforma din nou in dragon si isi lua zborul dand ceva mai greu din aripi de data aceasta. Kimira rase prividndu-l apoi se intoarse spre mine.
-Acum e randul sa ma ocup de ranile tale, Gabi, imi spuse, intinzand mana spre piciorl meu. Imi observa insa expresia socata si ma privi si ea usor incurcata.
-E inregula daca iti spun Gabi, nu-i asa? ma intreba ezitand putin, iar eu am dat din cap afirmativ, continuand sa ma holbez la ea in timp ce rostea cuvinte pe care nu le intelegeam, ranile mele vindecandu-se imediat. Cat de multe lucruri puteau sa faca dragonii?
Peste zece minute piciorele mele erau vindecate, iar Alanor se intoarse tinand in gheare o bucata colorata de material pe care mi-o arunca, inca pastrand o usoara distanta fata de Kimira, apoi iesi afara din pestera. Imediat ce a iesit mi-am dat seama ce era acea bucata de material : o rochie. O rochie chiar foarte draguta pe care Kimira m-a ajutat entuziasmata sa o imbrac. Nu pot sa spun ca era chiar pe gustul meu, insa era mult mai buna decat hainele pe care le purtam eu.
-Pot intra? l-am auzit pe Alanor care tocmai intra in pestera cu labele la ochi. Era destul de hilar in ipostaza asta.
-Da, poti, i-a raspuns Kimira, aranjandu-mi putin rochia apoi se intoarse si aprinse un foc micut in mijlocul pesterii.
-P-pot sa iti pun cateva intrebari? am intrebat eu, apropoiindu-ma de Alanor, care privea pierdut flacarile.
-Ah, desigur, raspunse el, expresia visatoare de pe fata fiindu-i inlocuita cu una extrem de vesela. Ce vrei sa sti?
-Pai, cum v-ati intalnit tu si Lakar? Pareti destul de diferiti, asa ca ma intrebam....
-Am vanat impreuna de cateva ori cand eram mai mici, si ne-am imprietenit. Hmm, eu nu cred ca suntem chiar atat de diferiti : amandoi suntem dragonii de nisip, amandoi ave..
-Dar Lakar si Lezzer? De ce a parasit-o? am intrebat brusc, temandu-ma ca urma sa imi insire o lista lunga si plictisitoare de asemanari.
-Pai, Tamara i-a prezentat-o lui Lakar pe Lezzer, pentru a continua specia, la fel ca eu si Kimi a mea. Dar el si Lezzer nu s-au inteles, adauga Alanor ganditor, totodata distrugandu-mi toate ideile pe care mi le formasem despre o presupusa dragoste dintr dragonul morocanos si prima dragonita care ma protejase vreodata.
-Si Lakar era la fel de rau cand era mai tanar? l-am intrebat curioasa, dandu-mi seama ca nici macar nu imi aducea aminte daca ii stiam varsta.
-Rau? Nu l-as numi rau. Ah, cat de mult ne-am distrat cand eram mai mici distrugand toate acele sate. Imi amintesc ca odata s-a enervat si a distrus o multime de orase si sate Vremuri bune... spuse el, apoi intra din nou in starea de visare. In scurt timp Kimira ni s-a alaturat si ea langa foc, continuand sa imi povesteasca despre ei si Lakar. Din pacate, toate lucrurile povestite de ei nu faceau decat sa ma sperie si mai mult, si sa il faca pe Lakar si mai inspaimantator in ochii mei.
M-am simtit insa usurata cand au trecut de la lucrurile care ma speriau, la lucruri amuzante si frumoase care au destins mult atmosfera. Dar totusi, pentru ca soarta nu vrea sa tina deloc cu mine Lakar a trebuit sa isi faca aparitia. Era ud, iar privirea lui putin furioasa si iritata ma facu sa inghet. Alanor insa ii facu prietenos cu mana si merse langa el. Am auzit bucati din conversatia lor, dar cuvaintele "lupta" si "exterminat", m-au facut sa renunt sa mai ascult.
L-am vazut pe Lakar aproband usor din cap la ceva ce Alanor ii spusese, apoi se aseza si el langa foc, destul de aprope de mine pentru usurarea mea. Brusc, toate lucrurile povestite de Alanor mi-au venit in minte, si nu m-am putut abtine sa intreb:
-Stii…E ade-va-varat ca ai ars acele sat-t-te?
Drept raspuns, el aproba usor din cap si ma privi lung. Nu i-am mai spus nimic, si mi-am intors privirea de la el, lasandu-i pe el, Alanor si Kimira sa discute. Peste cateva ore insa Lakar se ridica si se indrepta spre iesire, pregatit sa plece. M-am ridicat la randul meu, pregatita sa il urmez insa ma opri, privindu-ma ciudat.
-Tu unde crezi ca mergi, rozatoare inutila? ma intreba el taios.
-Pai..e-e-eu c-credeam.....
-Orice credeai, credeai gresit. Nu imi strica niste zile fara sa te am pe tine pe cap, imi spuse apoi se transforma in dragon si isi lua zborul. Sincer, nu cred ca ma va deranja prea mult. Alanor si Kimira sunt chiar de treaba spre deosebire de el, si ma indoiesc ca m-ar lovi sau musca. Presupun ca va fi grozav sa stau cu ei.
_______________________________________
|
|
dar nu crezi ca pustoaica incaseaza prea multe lovituri?
..mia placut foarte mult aceasta continuare,mai ales partea cu stelele 
cat imi place partea asta.. 
] !
si nu trebuia sa o loveasca pe kimi, raul, sio alan putea sa-i rupa ceva , dar daca nu a vrut