Simpatie.ro - matrimoniale
China Dolls Romania forum
Un forum dedicat tuturor fanilor si in special trupei China Dolls! Bun venit si navigare placuta! 		Nou pe simpatie:
Scumpa85
Femeie
24 ani
Bucuresti
cauta Barbat
27 - 45 ani
China Dolls Romania forumReguliInregistrareLoginPozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici
China Dolls Romania forum / Fan Fiction /

Kærlighed dragen

 Pagini:  1 2 3 Moderat de Andreea, Kyoto^^, Makii
#1
patri_weini
Administrator
Din: Oradea
Postari: 1134
In primul rand personajele principale sunt din povestea Misterele Lumii scrisa de mine si de o prietena,asa ca am dreptul sa folosesc niste personaje puse de mine in povestea aceia.(numele pers. sunt putin modificate)
In aceasta poveste se va vorbi despre viata lui Lakar si a lui  Gabrielle mai pe larg decat in Misterele Lumii.
Am scris ce e mai sus deoarece nu vreau sa se zica ca am plagiat personajele din poveste!
Deci povestea si aici va fi facuta in colaborare cu BaBY_AnGeL,dar continuarile vor fi puse din pespective diferite.
Adica pe scurt,eu voi povesti din pespectiva lui Lakar iar BaBY_AnGeL din pespectiva lui Gabrielle.
Speram sa va placa!

_______________________________________
中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃



 
   
#2
patri_weini
Administrator
Din: Oradea
Postari: 1134
Ce enervant ma simt. Urasc cand pranzul tipa si se zbate, cea ce inseamna ca eu am mai multe de facut.
Muritorul continua sa se miste cu putere si sa urle de durere in cat deja m-am saturat sa continui asa. M-am infructat cu putere din gatul lui,rupandu-il fara prea multe probleme. Carnea lui frageda dar cam amara imi potolea putin foamnea , cred ca mi-as da chiar si cartea cu vraji pentru un om tanar si dulce cu care sa-mi alung acest scancet al celor doua stomace ce asteptau sa primeasca ceva. Imi amintesc ca ultima data am mancat saptamana trecuta,dar nu m-am saturat.
Fara sa mai pierd timpul,mi-am luat forma obisnuita si dintr-o muscatura l-am sfasiat tot.
Iti simteam oasele frangandu-se in dinti ca niste betisoare sub niste  pietre, iar diferitele parti mestecate,cum alunecau pe gat.
Ma bucur ca a incetat sa urle,totusi nici nu ma asteptam sa nu termine deoarece a murit pe loc.
Urasc creaturile astea! Sunt bune doar sa-ti potolesti foamea cu ele,ba mai mult, nu toate sunt gustoase si trebuie sa-mi gasesc cu precizie mancarea, altfel ma aleg doar cu sange acru si carne amara. Sunt la fel de buni ca o guma de mestecat care dupa un timp isi pierde gustul.
Mi-am deschis aripile iar cu un falfait usor m-am avantat in vazdud. Simteam cum vantul vajaia prin urechi. Ador acest sentiment,de fapt iubesc faptul ca pot zbura,un alt lucru ce creaturile acestea inferioare numite „oameni” nu-l pot face.
Cred ca voi merge prin Japonia. Valgaav mi i-a recomendat. A spus ca sunt mici si zemosi. Nu ma deranjeaza sa incerc, avand in vedere ca m-am saturat de cei ce locuiesc intr-un taram   numita „Romania” . Un loc de altfel frumos,de nu ar fi sub stapanirea acestor insecte cred ca ar fi unul din locurile mele favorite.
Cerul albastru si fara nori insemna ca voi ajunge in jumătate de ora si poate am noroc sa gasesc din nou un aparat cu care oamenii zboara sa-l dolobir. Este amuzant,sa vezi cum explodeaza doar rupand o amarata de bucata din una din aripi sau din coada. Nu au dreptul sa se inalte in vazduh  si sa-l cucereasca, doar noi putem face asta!
Norocul se pare ca-mi surade, nu am vazut unul ci chiar doua, dar acum am o dilema. Pe care sa-l lovesc primul?
Cel albastru parea perfect deoarece zburam aproape unul de altul dar cel alb cu purpuriu parea mai mare.
Ma avant ca o sageata spre al doilea si ma prind de el  cu ghiarele,rupandu-i fuselajul si coada.
Se auzeau tipete iar muritorii picau unul cate unul din aeroplan. I-am inghitit cu tot cu scaune dar nu este  prea delicios. Gustul plasticului topit imi urca pana in varful cozii. Asta ar trebui sa-mi fie invatatura de mine,sa nu mai mananc pasageri ci doar sa le dobor masinariile. Nu este o idee rea dar tot nu m-am saturat asa ca nu am ce face si-mi continui drumul spre taramul numit „Japonia”.

_______________________________________
中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃



 
   
#3
BaBY_AnGeL
Fan
Postari: 91
Unu, doi, trei. Numar cu voce tare stand cu fata la un copac in timp ce Xiao Lang si Mei se ascund. Incerc sa trag putin cu ochiul, insa n-am reusit sa vad decat niste tufisuri. De obicei pierd mereu si sper ca de data asta sa fie altfel. Patru, cinci, sase. Ii aud razand in spatele meu in timp ce probabil se ascundeau. Sapte, opt noua. Inca putin si am terminat. E liniste, semn ca cei cei doi s-au ascuns. Zec.. nu termin insa de numarat pentru ca aud un tipat inspaimantat. Ma intorc brusc insa nu vad nimic. Disparusera.
  -Mei! am strgat, probabil nu au patit nimic, probabil au facut-o ca sa ma sperie, imi spun, incercand sa ma calmez. Xiao Lang! am incercat din nou, insa nu imi raspunde nimeni. Un vajait se aude din spatele meu facandu-ma sa tresar. M-am intors repede insa nu am vazut nimic. Paseam inapoi speriata, desi nu stiam nici eu de ce. "Calmeaza-te" imi repetam in gand. Sigur nu era nimic. Probabil Xiao Lang si Mei vor sa se joace. Simt insa deodata cum o durere acuta imi strapunge corpul si cad in genunchi si imi duc instictiv mana la rana, retragand-o plina de sange. Incerc sa ma ridic, speriata, insa impietresc de teama cand dau nas in bot cu o creatura gigantica si hidoasa, acoperita de solzi maronii.
  Ultimul lucru pe care mi-l amintesc e ca si-a dezvelit coltii, apoi eu am fost inghitita de intuneric.
  Cand m-am trezit eram la sutee metrii deasupra pamantului, tinuta de o pereche puternica de gheare, nefiind loc in intregul meu corp care sa nu ma doara sau care sa nu sangereze. L-am auzit pe monstrul ce ma tinea bombanind indignat ca pentru sine. Vorbea intr-o limba pe care nu o cunosteam insa intelegeam cuvinte ca : "bun de nimic", "muritor patetic" si "hrana". Atunci am inteles: planuia sa ma manance, si probabil ii mancase si pe Xiao Lang si pe Mei.
  Dintr-o data intram intr-un nor si simt cum ghearle creaturii isi slabesc stransoarea, iar eu cad in gol.
  Mama... tata... nu vreau sa mor.Cineva sa ma ajute!

_______________________________________
 
   
#4
patri_weini
Administrator
Din: Oradea
Postari: 1134
Ceva alb am zarit jos. Acela este Muntele Fuji,dupa cate stiu. Oricum asta inseamna ca sunt aproape de un oras muritor deci nu ma pot apropria. Ce jalnic! De nu ar fi ei cu masinariile lor i-as manca pe toti!
Am zburat inca vreo zece minute pana un miros imbietor imi starni apetitul. Simt sange...si inca unul bun si dulce. Asta este o noutate. Se pare ca dorinta mi s-a implinit asa ca nu voi rata sansa asta!
Mirosul venea din padurea peste care acum zbor in cerc si am terizat,luandu-mi forma de om. Cat o urasc,ma simt ca si prins in in capcana,dar nu pot altfel deoarece totul aici este prea mic.
Sangele cald imi lasa gura apa. Probabil ca este vreo rana deschisa de il simt asa de puternic. Mi-am mijit ochii,totul devenind galbui,iar dara mirosului de sange deveni vizibila. Inca o abilitate cu care nu erau inzestrati insectele astea.
Cu cat merg mai mult cu atat simt tot mai multe mirosuri.
Iata sursa acestei minuni, un cadavru de fata ce statea intins pe jos si sangera. Ce pierdere! In acest timp as fi putut sa fac ceva mult mai bun. Eu nu ma injosesc asa incat sa mananc cadavrele lasate de alti dragoni.
Un suspin de durere mi-a atras atentia. Venea cu siguranta de la muritoare. Poate ca inca mai pot sa o mananc.
M-am apropriat de ea,lasandu-ma in ganunchi sa o vad mai bine. Era toata ranita si abia daca mai traia dar totusi respira. Inca mai am sansa de a lua o masa buna,dar nu chiar in halul asta. Nu sunt chiar asa pretentios,dar nu vreau sa mananc carne stricata. Nu e buna si poate ma aleg si cu ceva virusi pamanteni, doar nu stiu ce se ascunde in trupul ei.
Ce sa fac? Sa plec? Nu,pentru ca voi rata ocazia de a manca bine,dar nu ma pot hrani cu ea nici in starea asta deplorabila. Poate daca i-as ingriji ranile? Adica cred ca mi-ar lua doar o noapte s-o vindec complet iar a doua zi voi vedea cum este si mai ma gandesc apoi ce fac.
Zis si facut. M-am transformat in dragon si-am luat-o in ghiare. Nici nu stiu cum sa o tin .Este asa fragila! O sa-mi alunece probabil si-o sa moara,dar nu poate fi mai rau de atat,nu?
Am dat din aripi ridicandu-ma-n vazduh. Este greu sa fiu atent si la muritoare sa nu-mi alunece din ghiare si sa privesc drumul.
In jumate de ora am ajuns la pestera mea si-am lasat-o jos. Inca tot nu-mi vine sa cred ce fac! Voi ingriji un om!? Dezgustator,dar cel putin inca miroase bine.
M-am apropriat de ea,ridincadu-i fata putin cu mana:
-Heya kimoro vitalius!
Vraja a inceput sa-si faca efectul,ranile cele mri incepand sa dispara una cate una. Pana acum totul merge bine. Fata a inceput sa respire mai puternic si-i si aud deja bataile inimei cum se intetesc si ajung la un nivel normal dupa parerea mea.
Acum arata binisor,nu mai avea trupul stricat iar acum puteam sa-mi incep masa.
M-am apropriat atent de gatul sau si-am muscat usor simtind gustul dulce al lichidului ce se scurgea pe gatul meu. Este incredibil! Nu am gustat niciodata un sange mai bun ca acesta.
Muritoarea strangea din buze deoarece banuiesc ca simtea durerea,dar nu-mi pasa.
Parul ei mov ma deranjeaza enrom si m-am saturat sa-mi tot intre in nas de fiecare data cand respir.
Am prins de pletele ei si-am ridicat-o in aer iar ea a inceput sa tipe. Ingrozitor! Urechile mele nu mai suporta mult!
Am aruncat cu ea in zid si cand s-a lovit a scos un scancet . Se pare ca s-a trezit. Perfect! Am sa am din nou o masa foarte zgomotasa.

_______________________________________
中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃



 
   
#5
BaBY_AnGeL
Fan
Postari: 91
Deodata am simtit o durere puternica la baza gatului. Nu reuseam sa ma trezesc de-a binelea pana cand m-am simtit aruncata intr-un zid. Am deschis incet ochii si am observat uimita ca ranile imi dsparusera si paream in regula acum, doar daca nu mi-am facut vreo vanataie de cand am fost aruncata in zid. Mi-am ridicat capul si am vazut ca in fata mea statea un baiat mai mare decat mine, cu par blond, trcut putin de umeri si ochi albastri cenusii.Poate cineva care sa ma ajute, cineva care sa ma duca inapoi la parintii mei. Am vrut sa merg spre el insa ma privea de parca ar fi frut sa ma ucida pe loc, lucru care m-a facut sa pasesc instictiv in spate pana m-am lovit de zidul pesterii in care eram. In tot acest timp el continua sa ma priveasca la fel de rece si dispretuitor. Imi era frica si singurul lucru pe care il vroiam era sa fiu acasa, cu mama si tata langa mine. Fara sa vreau, lacrimi mari si fierbinti au inceput sa imi curga pe obraji. Cel din fata mea parea si mai dezgustat acum insa eu vroiam doar sa merg acasa. Nu ca asta ar fi posibil din moment ce sunt intr-o pestera la sute de metrii departare de pamant.
  Cateva clipe mai tarziu m-am simtit trasa de par de acel strain in timp ce vorbea in alta limba, una pe care eu nu o intelegeam.
  -Vreau acasa, am scancit eu involuntar, agatandu-ma de piciorul lui, nu imi place aici, i-am spus si am incepun sa plang si mai mult. Se pare ca nu a apreciat prea mult gestul meu fiindca imediat am fost izbita cu brutalitate in alt perete al pesterii. A marait cateva cuvinte din care am putut intelege doar "fata proasta" si "nimic nefolositor", apoi a facut ceva ce mi-a taiat de-a dreptul raspiratia. S-a transformat intr-o creatura asemanatoare cu cea care ma atacase inainte, si si-a luat zborul, lasandu-ma acolo.
  Dupa ce a plecat m-am ghemuit intr-un colt al pesterii, tinantu-mi picioarele la piept. Ramasesem singura, nu aveam idee unde ma aflam-singurul lucru pe care il stiam era faptul ca sunt intr-o pestera si singura fiinta pe care o crezusem umana plecase si ma lasase aici. Vreau acasa...

_______________________________________
 
   
#6
patri_weini
Administrator
Din: Oradea
Postari: 1134
Ce creatura inferioara. Ea continua sa se uite la mine si s-a dat in spate si-a inceput sa planga. Nici nu ma asteptam la altceva din partea unei muritoare neinsemnate.
A inceput sa se uite in jur. Se citeste pe fata ei ca este inspaimantata,dar nu ma intereseaza.
M-am apropriat de ea,asa de repede in cat ochiul uman nu poate sesiza, si-am tras-o de par:
-Nu are rost sa-ti versi lacrimile degeaba deoarece nu te ajuta cu nimic!
Parca vorbesc cu peretii pesteri. Muritoarea ma privea tot cu ochii inlacrimati si s-a prins de piciorul meu incepand sa vorbeasca intr-o limba. Cred ca este thailandeza. Nu am mai studiat-o de aproape saptezeci de ani dar inca o stiu si o pot vorbi fluent. Ea tot dorea sa plece acasa,dar nu am sa las sa-mi scape printre degete o masa copioasa,doar pentru ca doreste ea sa-si revada parintii? Are sa-i vada din nou cand o sa ajunga in Iad la fel ca toti oamenii acestia blestemati dupa ce va muri.
Nu suport sa ma atinga nimeni,mai ales ea! Cu o miscare simpla am aruncat-o in zid.
-Fata proasta! Norocul tau ca momentan ai nimic nefolositor! Dar iti promit ca nu vei scapa cu viata!
De data aceasta trebuie sa ma fi inteles,deoarece i-am vorbit in thailandeza. Oricum nu vreau nici un raspuns deoarece am lucruri mai bune de facut.
Mi-am luat forma de dragon si m-am avantat in vazduh,lasand-o singura acolo. Nu imi fac nici o grija,adica e intr-o pestera pe o stanca abrupta. Daca pica va cadea in gol o mie de metri si se va zdrobi de pamant dar nu o cred eu de asa mare curaj,dupa cum am vazut-o banuiesc ca va sta ca paralizata in pestera,poate cel mai destept lucru ce l-ar putea face,dar la ce sa ma astept de la o muritoare?
Nu am inceput sa zbor deoarece imi era foame. M-am saturat cu ea dar din nefericire pentru mine,trebuie sa o tin in viata. Adica daca ma gandesc bine as putea sa-i beau sangele dulce oricand doresc,doar sa am grija sa-i las cat pentru supravietuire,totusi este pacat ca nu-mi pot rupe o bucata din carnea ei. La cat de mica este,ea ar fi cat o bucatica asa nu are nici un rost sa irosesc degeaba gandacul asta cand pot sa-l folosesc.
Am ajuns in taramul numit "Koreea de Nord" . Este un loc care nu-mi place. Nu are nimic special dar aici traieste un amic asa ca daca tot am venit,nu strica o vizita.
Dupa douazeci de minute am ajuns langa o pestera uriasa. A mea nu se compara cu aceasta,adica nu inteleg ce-i trebuie asa mult loc daca o foloseste doar pentu somn? In fine,dupa cateva clipe a sarit pe mine vrand sa ma muste dar niciodata nu reusea deoarece e un prost ce se aruca cu capul in toate.
-Las-o balta!i-am marait in timp ce-l aruncam de pe mine.
-Imi iau eu revansa cumva,fi sigur!
-Nu ma indoiesc,poate intr-o alta viata!
El zami invins si incepu sa-mi puna diferite intrebari. Nu-mi place sa raspuns la chestii din astea,dar oricum nu era nici cine stie ce secret important. Majoritatea se axau pe faptul ca "de ce am venit aici" . Prima data a crezut ca iar a facut ceva si eram trimisul lui Dark Star ca sa-l fac sa sufere,apoi a inceput sa-si mai ia gandul de la lucrul acesta.
Il cunosc de cand aveam o suta de ani,iar el nouazeci si cinci.  Era dragon de foc,una din cele mai respectate rase ale noastre si locuieste pe pamant de patru sute de ani,deci e un fel de "expert". De asta am venit la el,pentru a afla niste raspunsuri despre acesti muritori.
-Darlig, vreau niste raspunsuri despre oameni.
-Ha?Nu le-ai aflat pe toate,adica esti aici de cel putin o suta de ani,nu-i asa?
-Am contact cu ei doar pentru hranire
-Bine,atunci ce vrei sa sti?intreba curios cu un zambet pe buze.
-Care e media lor de viara?
-Depinde de locul unde se afla,dar ei traiesc in jur de saptezeci de ani,dar sunt si cativa care au o suta si ceva.
-La ce varsta ajung la maturitate?
-Nu stiu prea sigur dar cred ca la douazeci.
-Jalnic. Triaesc foarte putin.
-Mie imi spui?Mai ai alte intrebari,prietene?
-Nu,mersi de raspunsuri.
Cam atat am vrut sa stiu. Dupa inca o ora jumate am ajuns la pestera mea.
Muritoarea zacea dupa cum am prezis intr-un colt la gura vagaunei si continua sa planga. Patetic.

_______________________________________
中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃



 
   
#7
BaBY_AnGeL
Fan
Postari: 91
Am continuat sa plang mult timp dupa ce el a plecat. Eram singura, foarte departe de pamant si eram de-a dreptul terfiata de inaltime deci nu puteam pleca de acolo. Am inceput sa ma gandesc la parinti mei. Saptamana viitoare trebuia sa mergem intr-un parc de distractii. Ma intreb daca ii voi mai revedea... daca lor le este dor de mine... daca ma cautau...
Iar Xiao Lang si Mei... ei doi probabil au fost mancati de bestia care m-a rapit pe mine. Solzii maronii, colti lungi si ghearele sale ascutite inca imi mai dadeau fiori atunci cand ma gandeam. Totusi, cel care m-a salvat era si el o astfel de creatura. Inca ma intreb de ce m-a salvat daca se poarta atat de rau cu mine. Avea ore de gand sa ma raneasca sau oare chiar sa ma manance asa cum a incercat celalat sau avea sa ma duca acasa? Sper totusi ca avea sa ma duca acasa.
  Oare unde o fi disparut? A plecat de ceva timp iar zgomotele care se aud ma sperie. Dintr-o data  am vazut ceva miscandu-se intr-un al colt al pesterii. Am mers acolo cu inima cat un purice. Ceea ce era acolo a iesit intr-un sfarsit si am vazut ca era un sobolan.
  Nu am putut sa nu evit un tipat. Urasc sobolanii. M-am retras intr-un colt opus cu cel din care micutul si dezgustatorul animal a iesit si am inceput sa plang din nou. Nici eu nu stiam de ce plangeam atat in ultimul timp insa imi era extrem de frica de cand am fost luata pe sus de monstrul acela. De ce eu si nu altcineva?
  Preocupata sa imi plang de mila abia am observat ca baiatul de inainte statea la intrarea in pestera si ma privea urat. De cat timp statea acolo si de ce se uita asa la mine?
  M-am ridicat, stergandu-mi lacrimile si am inceput sa merg spre el.
  -Cum te numesti? a fost doar o simpla intrebare pe care habar nu am de ce am pus-o, insa parea ca e suparat, lucru de care m-am convins cand am facut din nou contact cu peretele.
  -Nu vad niciun motiv sa imi spun numele prazii, mi-a spus, ridicandu-ma de par. Durea. Totsi, m-a numit prada. Avea de gand sa ma manance, cum a facut celalat monstru cu Xiao Lang si Mei? Gandul acesta m-a facut sa ma cutremur.
  O durere profunda mi-a trecut prin corp atunci cand m-a muscat si am simtit cum imi soarbe sangele. Oare era vreun vampir dintr-aceia despre care imi povestea bunica? Nu cred ca asta era posibil din moment ce l-am vazut cu putin timp in urma crescandu-i aripi si luand forma unei creaturi ce semana putin cu o pasare.
  Peste putin timp durerea a incetat deoarece el s-a oprit, intorcandu-se cu fata spre intrarea in grota. Am facut si eu acelasi lucru si l-am vazut pe cel ce ma rapise. Amandoi erau acum in formele lor de pasari gigantice cu colti, sau ce or fi fost ei, si purtau un fel de cearta. Dintr-o data amandoi si-au luat zborul, atacandu-se prin vazduh. Nu am reusit sa ii privesc mult deoarece pierdusem mult sange si am lesinat.

  Cand m-am trezit, eram asezat intr-un colt mai intunecat al pesterii iar rana de la gat, pe care baiatul acela mi-a facut-o cand m-a muscat, era vindecata. El statea acum in fata mea cu cateva zgarieuri pe obraji, privindu-ma enervat. Probabil ca asteptase sa ma trezesc. Nu m-am dezmeticit bine fiindca m-a izbit de parete. Din nou. De cate ori a facut asta de cand m-a adus aici?
  - E numai vina ta! tipa el.
  -Pai.. eu... ce am, am incercat eu sa spun in apararea mea, insa cuvintele pur si simplu refuzau sa iasa.
  -Muritoare patetica, marai el, atragi prea multa atentie, mi-a spus inainte sa dispara din nou. Presupun ca trbuie sa ma obisnuiesc cu astfel de disparitii. M-am asezat intr-un colt acoperit de muschi si am adormit.

   Nu stiu de ce dar alergam. Din capatul pesterii unde ma aflam am fugit pana pana la intrare, apoi am sarit. Nu stiu ce imi trecea prin cap, eram speriata, dar simteam ca asta trbuia sa fac. Spre surprinderea mea, nu m-am izbit de pamant c am aterizat lin pe o campie plina de florii colorate. Din dreapta mea se auzeau fosnete asa ca m-am intors repede in acea directie. Nu mi-a venit sa cred ce am vazut : Mei si Xiao Lang erau acolo, zambind si indreptandu-si bratele spre mine. Am mers spre ei insa dintr-o data fetele lor s-au schimbat, ochii devenindu-le rosii, pielea le era sfasiata iar in unele locuri erau pete de sange. Aratau... morti.
  Am inceput sa alerg insa ma urmareau.
  -Vino sa te joci cu noi, Gaby, spuse cea care trebuia sa fie Mei, arataand un zambet infricosator, colti ascutiti zarindu-se in locul dintilor.
  -Haide Gaby, nu am terminat jocul, nu n-ai gasit, intari fratele ei geaman, cu o scipire de nebunie in ochi. Am continuat sa alerg, cu ei pe urmele mele.
  Nu am mers mult deoarece in fata mi-au aparut alte doua parsoane. M-am simtit usurata la vederea lor: mama si tata. Am alergat spre ei, sarindu-i in brate mamei, lacrimi calde udandu-mi obrajii.
  -Mama... Mei.. Xiao Lang.. nu e in  regula, am ingaimat eu, insa mama mi-a adresat un zambet la fel de nebunesc ca al lui Mei.
  -Prietenii tai sunt in regula scumpo, imi zise ea in timp ce degetele i se transformau in niste ghiare lungi si piele ii devenea verzuie.
  -Mama ta are dreptate, ma petite Gabrielle, spuse tata care acum arata la fel de monstruos.
  -Joaca-te cu noi, Gaby, spusera Mai si Xiao Lang, care aparusera in spatele meu. Nu mai aveam scapare.

M-am trezit tipand. Fusese dor un cosmar. Am inceput insa sa plang, gandindu-ma la cum aratau parintii si prietenii mei din vis. Suspinele spasmodice mi-au fost intrerupte de lovitura unei palme. Bun, macar ca de data asta nu m-a mai aruncat in perete.
Imediat insa, el ma apuca de maini, privindu-ma nervos.
-Vrei sa mai traiesti cateva zile? m-a intrebat, in timp ce eu priveam curioasa.

_______________________________________
 
   
#8
patri_weini
Administrator
Din: Oradea
Postari: 1134
Fata ma privi curios,stregandu-si usor lacrimile si veni spre mine:
-Cum te numesti?
Ce ar interesa-o pe ea asta? Nici nu am de gand sa-i spun. O insecta nu merita sa-mi stie numele,mai ales una care nu stie sa-si controleze nici macar propriile miscari deoarece am observat ca doar dupa ce savarseste lucrul isi da sama ce a facut. Se pare ca va fi mai greu sa dresez o muritoare decat am crezut.
Am izbit-o de zid indignat. Ea o cauta probabil cu lumanarea. Nu suport copiii,mai ales puii de oameni.
-Nu vad niciun motiv sa imi spun numele prazii!
Mirosul ei imbietor imi bucura narile si nu prea am ce rezista. I-am perforat gatul cu caninii mei tot in acelasi loc. Eu il consider sincer cel mai comod cu putinta de unde imi pot savura masa. Ea privea in gol si suspina iar din nou ochii i s-au umezit. Doamne,nu am vazut nici macar un dragon de apa plangand cat face ea,iar ei se supara usor,mai ales femelele.
Iata ca cineva mi-a interupt placuta senzatie a sagelui dulce.
Era un dragon de pamant. Parca trasaturile lui imi aminteste de cineva,dar totusi nu pot fi sigur.
Muritoarea se uita speriata spre dragon si se dadu putin in spate.
El a marait amenintator lovind cu coada stanca:
-Nu te atinge de prada mea! urla el spre mine.
-Sti regula,cine gaseste pastreaza iar cine pierde ofteaza!
Este clar ce mesaj imi transmite si nu voi a inapoi! M-am repezit la el in timp ce transform in dragon, pocnidul de o stanca. Acesta rpiosteaza brutal si ca un misel deoarece imi rupe una din aripi.
O durere cumplita imi strabatu trupul pana in varful cozii iar un raget de durere zgudui locul.
Dragonul zambi batjocoritor. Probabil se gandea ca sa zis cu mine,dar nu era tocmai asa cum crede el.
Mi-am forma umana,deoarece nu puteam sa lupt cu osul rupt. Si in trupul acesta simt durerea cum imi afecteaza miscarile. Un dragon ce se respecta nu ataca niciodata la aripi,dar se pare ca am gasit insfarsit un trisor demn de moarte.
Totusi ceva era ciudat...Nu isicanaliza atentia asupra mea ci...Vai ce tampit sunt! Muritoarea! Totul a fost odifersiune!
M-amcatarat rapid pe stanci pana am ajuns la gura pesterii. Soparla se pregatea sa se ghiftuiasca din masa mea,cea ce este de-a dreptul groaznic! Fata a lesinat. Grozav! Nici nu-si poate folosi "super tipatul" cu care imi sparge mie timpanele pe acest "golan".
Falcile i s-au deschis. Trebuie sa astept momentul potrivit deoarece in aceasta forma si o intarziere de cateva secunde imi poate curma viata.
Ca si un tantalau deschise gura larg deschis. In momentul acela i-am zmuls-o din fata,ridicand-o in brate. Stiu unde o voi pune,in fundul pesterii. Acolo nu are cum sa ajunga la ea si zis si facut.
Dragonul ragea furios si scuipa flacari. Foc?Ups,inseamna ca am gresit sexul,sa-mi fie rusine ca am comparat-o pe ea cu un mascul. Inafara de dragonii de foc nici o alta specie nu poate sa scuipe flacari decat femelele cand depun oul,deoarece acesta trebuie incalzit.
Dau un act de miselie omorand-o , deoarece nu este bine a distruge pe cineva ce continua specia,dar asta este,se mai intampla.
Cu o spada i-amstrapuns ochii iar apoi inima,ciopartind-o toata.
Ochii mei priveau macelul. Totul era plin de sange iar cadavrul femelei se afla acolo fara cap.Da...puteam sa o iau mai usor dar cel putin mi-amsalvat pranzul cu care ma pot hrani mai mult.
Aproape ca am si uitat de ea. Cand m-am intors,aceasta acumse trezea.O furie inimaginabila ma apuca si-am izbit-o de perete.
- E numai vina ta! am tipat la ea.
-Pai.. eu... ce am.
-Muritoare patetica,atragi prea multa atentie.
Acestea au fost ultimele lucruri pe care i le-am spus si-amiesit afara putin din grota.
Pesiajul sangeriu imi incanta privirile dar nu si cadavrul mare ce m-am hotarat sa-l arunc de pe stanca.
Tocmai cand parca atingeam punctul de concentrare pentru a-mi opri putin durerea pricinuita de aripa rupta,un tipat parca imi taie timpanul.
Era ea! Plangea si suspina cu mainile pe cap. Urmatoarea mea miscare a fost de aida o palma. S-a linistit putin dar am ajuns la limita.
I-am prins mainile in stransori puternice si-am pus-o la pamant:
-Vrei sa mai traiesticateva zile?
Fata ma privea speriata si ametita,lacrimile,curgandu-se-n siroaie pe obraji.
-Ai doua optiuni! Ma asculti si traiesti sau ma enervezi si mori! Ce alegi?
-P-prima. se balbaie infricata de expresia mea.
-Atunci sa intelegi ceva! Nu mai tipa! Imi spargi timpanele! Sa sti ca nu sufar copiii,mai ales ca tine,ca sunt dragoni ori oameni sunt la fel! Asa ca mai bine ai fi cuminte si desteapta si nu te mai arunca in lucruri fara sa gandesti! Si nu te mai apropria de mine muritoareo,deoarece nu avem ce discuta! Nu te mai ajuta nimeni sa ajungi la parintii tai! Aici iti vei petrece ultimele clipe ale vietii,saturandu-mi mie pofta de sange si carne! M-am facut inteles?
Ea ma privea uimita si dadu din cap tremurand. Cam asta a fost tot. Am slabit stransoarea,indepartandu-ma de ea si m-am asezat intr-un colt. Ca sa mi se vindece aripa va trebui sa stau ca om cel putin cateva satptamani,ce voi face?

_______________________________________
中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃



 
   
#9
ami.STAR
Super fan
Postari: 186
ador povestea voastra,am citit fiecare capitol de 2 ori)))
imi place mult numele personajelor
ceea ce e cel mai grozav este rautatea dragonului ( bravo patri )
P.S pentru plagiatori : lasati-va

_______________________________________
Nu.mi spune ca cerul e limita.Sunt pasi si pe luna.
 
   
#10
patri_weini
Administrator
Din: Oradea
Postari: 1134
Ma bucur ca-ti place Camy! Si pentru plagiatoare:
-"Scumpo" ma tin de lucrurile mele cu GHIARELE asa ca nu scapi de mine asa usor!

_______________________________________
中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃



 
   
#11
BaBY_AnGeL
Fan
Postari: 91
-Vrei sa mai traiesti cateva zile? m-a intrebat, in timp ce eu priveam curioasa si inspaimantata.
-Atunci ai doua optiuni, tipa el. Ma asculti si traiesti sau ma enervezi si mori. Ce alegi?
-P-prima, am ingaimat eu, paralizata de frica.
-Atunci sa intelegi ceva!  Nu mai tipa! Imi spargi timpanele! Sa sti ca nu sufar copii, mai ales ca tine, ca sunt dragoni ori oameni sunt la fel! Asa ca mai bine ai fi cuminte si desteapta si nu te mai arunca in lucruri fara sa gandesti! Si nu te mai apropria de mine muritoareo deoarece nu avem ce discuta! Nu te mai ajuta nimeni sa ajungi la parintii tai! Aici iti vei petrece ultimele clipe ale vietii,saturandu-mi mie pofta de sange si carne! M-am facut inteles? Nu am facut decat sa il privesc si am aprobat incet din cap in timp ce el se retragea in alt colt al grotei, tinandu-se de brat. Am inceput sa tremur si lacrimi mari mi s-au prelins pe obraji. Deci nu o sa imi mai vad niciodata parintii? Urma sa imi gasesc sfarsitul in cateva saptamani sau zile mancata de o pasare gigantica cu colti? Mi-am sters lacrimile cu maneca bluzei si am inceput sa suspin in surdina. De ce ma salvase si ingrijise daca avea de gand sa ma manace? Mancata de el sau de cealalta bestie ar fi fost exact la fel. Desi probabil celalat nu m-ar fi chinuit atat si m-ar fi mancat repede, exact cum a facut cu prietenii mei. Ma intreb daca am gust bun.
  L-am vazut stand in partea cealalta a pesterii cu  ochii inchisi si chipul contorsionat de durere. Abia acum am abservat ca era ranit la brat. Probabil se lovise cand s-a luptat cu celalat monstru. Oare era vina mea? De asta se suparase de mine?
  Am continuat sa il privesc, nehotarata daca sa merg la el sau nu. Mai bine as fi ramas aici, deoarece acum parea fosrte furios. Dar totusi, daca avea nevoie de ajutor?
  M-am ridicat, am facut cativa pasi insa m-am oprit. Raman aici, sigur se supara pe mine si ma loveste daca ii vorbesc.M-am asezat din nou, sprijinindu-mi capul de un perete al stancii. Nu mai avea rost sa sper. Urma sa mor, fara sa imi revad parintii si familia. Plus ca dupa cum s-a purtat cu mine de cand sunt aici, nu sunt prea sigura ca voi avea o moarte usoara. Si nici macar nu ii stiu numele...
  Deodata am simtit ceva tare in partea stanga si am bagat mana in buzunar ca sa descopar o micuta amuleta din lemn. O primisem anul trecut de ziua mea de la tata. Spunea ca imi va purta mereu noroc si nu trebuie sa ma tem de nimic daca o port la mine. Judecand dupa situatia in care ma aflam, nu pot spune ca mi-a purtat prea mare noroc.
  Am strans la piept micutul obiect. Poate ca era doar o bucata de lemn inutila, dar in momentul asta insemna mult pentru mine. Probabli ultimul lucru care sa imi aminteasca de casa inainte sa imi gasesc sfarsitul, devorata de un monstru. Asta mi-a adus din nou aminte de parintii mei. In mod normal acum mi-as fi luat la revedere de la prieteni si as fi plecat acasa unde mama si tata sa ma astepte zambind. Probabil azi ar fi fost la fel daca nu m-ar fi rapit soparla aceea supradimensionata.
  Oare el de ce se purta atat de rau cu mine? Intelegem ca nu sunt decat o gustare pentru el, dar nu i-am facut nimic rau ca sa se poarte asa cu mine. Daca tot vroia sa ma manance nu ar fi fost ma usor sa ma inghita? Asa s-ar fi terminat mai repede si pentru mine si pentru el.
  Ocupata cu gandurile mele abia am observat ca adormise. Pastra aceesi expresie plina de durere pe chip iar bratul ii sangera. Fara sa imi pese ce va crede cand se va trezi m-am indreptat spre el. Nu conta ce avea sa imi faca daca urma sa ma ucida oricum. Ajunsa langa baiat, m-am asezat langa el si, rupandu-mi o bucata din tricou am inceput sa ii bandajez rana, asigurandu-ma ca nu il trezesc. Cand am terminat, el continua sa doarma. Slava Domnului! Nu stiu ce mi-ar fi facut daca s-ar fi trezit.
  M-am ridicat si am plecat intr-un colt ceva mai departe, continuand sa il privesc. Nu parea atat de rau cand dormea. Defapt, asa arata chiar pasnic. Am strans amuleta la piept fara sa vreau. Urma sa mor.
  Am adormit cu gandul acesta in minte. Cand m-am trezit, el se trezise deja si isi inspecta bandajele. Oare se suparase pe mine?
  M-am ridicat incet si m-am apropiat de el cu inima cat un purice. Stateam la o distanta destul de mica de el dar nu parea sa ma observe. Sau poate nu vroia sa ma observe. In orice caz, parea putin nemultumit. Oare nu am vazut bine ca l-am bandajat? Am mai facut cativa pasi iar el si-a indreptat privirea spre mine. Am stat ceva timp asa - eu cu capul plecat, nestiind ce sa fac sau spuniar el continuand probabil sa ma priveasca nemultumit.
  -Sti.. eu sunt Gabrielle, dar p-poti sa imi spui doar Gaby, am reusit eu sa spun intr-un sfarsit. L-am vazut uitandu-se ciudat la mine. Puteam spune ca mai avea putin si izbucnea in ras.
  -Rozatoare... chiar ca ti se potriveste, mi-a raspuns putin amuzat. Poate era in toane bune acum.
  -Ma intreba, ce s-a intamplat cu cel care ne-a atacat? Cum te-a ranit? am intrebat, insa mai bine nu o faceam fiindca expresia bine dispusa i-a disparut si m-a impins intr-un colt al pesterii.
  -Nu e treaba ta! mi-a raspuns taios apoi a plecat in timp ce eu il priveam uimita. Poate ca am sperat prea mult.
Imediat ce a parasit pestera m-am retras in locul unde statuse el inainte. Din pacate, m-am impiedicat ai am cazut pe ceva tare. M-am ridicat, frecandu-mi usor locul lovit si am ridicat de pe jos faramele unei pietre violet. Sper doar ca nu era nimic important.

   Trecusera deja doua ore de cand plecase si incepuse deja sa se intunece. Asteptandu-l, m-a furat somnul. Nu stiu de ce dar in ultimul timp sunt mult mai somnoroasa. Am fost trezita insa de contactul cu peretele rece.  Deschizand putin ochii l-am vazut stand furios in fata mea, strangand in mana bucatile de piatra. Pana la urma chiar era ceva important.
  -Muritoare nefolositoare, sti ce ai facut?! tipa el, dandu-mi un picior in abdomen.
  -N-n-nu, m-am balbait eu speriata. Durea foarte tare.
S-a indepartat de mine, maraind furios cateva cuvinte ce mie imi erau neconuscute. Se intoarse insa peste cateva minute dar era complet schimbat. Ma privea ca hipnotizat iar ochii ii erau rosii. Ma speria mai mult ca de obicei. Incepuse sa se indrepte spre mine, muscandu-ma de gat. Vroiam sa tip insa mi-am amintit ce imi spusese mai devreme asa ca m-am multumit sa suspin in liniste. Oare asa vor fi si restul zilelor mele?

_______________________________________
 
   
#12
patri_weini
Administrator
Din: Oradea
Postari: 1134
Oboseala ma doboara. Poate daca dorm un pic , durerea se va domoli. Ce enervant este faptul ca nu pot folosi vraji,ele nu au efecte asupra dragonilor dar mai am si Piatra Aurorei care cu siguranta ma va ajuta.
Totul s-a facut negru iar durerea parca lua contur. Auzeam tot felul de sunete dar ceva ma deranja mai mult dar nu atat incat sa ma trezesc.
Ochii mi s-au deschis si-am descoperit sursa acelei senzatii incomode. Bratul insangerat era bandajat cu o fasie de tricou.
Cum indraznea muritoarea!? Nu a facut chiar nimic bine! Cine stie ce bacterii de la ea acum imi umbla prin sange?
M-am intors spre ea,cautand-o din priviri si se pare ca dormea. 
Ce ciudati sunt oamenii sau poate doar femelele sunt asa? La noi ele nu ar face asta. Sunt supuse si-si cunosc singura menirea,aceea de a continua specia. Niciodata nu le-am considerat pe aceiasi treapta cu mine poate doar pe sora mea Ayumi care de altfel a disparut acum 156 de ani.
Am vazut-o din nou pe ea.Acum se uita la mine dar nu prea aveam chef sa-i spun ceva asa c-am ignorat-o. Puiul de om se apropria si-a inceput sa vorbeasca cu o voce nesigra si tremuranda:
-Sti.. eu sunt Gabrielle, dar p-poti sa imi spui doar Gaby..
O chema Gabrielle...adica "rozatoare" in limba dragonilor. Ce chestie,dupa parerea mea i se potriveste perfect. O mica placere mi se infiripa in corp mangaind durerea pricinuita de aripa rupta.
-Rozatoare... chiar ca ti se potriveste.
-Ma intrebam, ce s-a intamplat cu cel care ne-a atacat? Cum te-a ranit?
Ce o interesa pe ea asta!? Nu era destul sa stie ca ea era tinta?
Cu un marait amenintator am avertixat-o,inpingand-o intr-un colt al pesterii.
-Nu e treaba ta!
Am plecat nervos din pestera,sarind de pe stanca pe stanca. Doar durerea imi amintea starea deplorabila in care ma aflam si am incetinit deoarece riscam sa alunec.
Frigul imi ajungea pana in maduva oaselor si ma facea sa respir greu. Urasc tot ce e rece! Eu sunt un dragon de nisip nu unul de ghiata dar totusi trebuie sa recunosc ca amorteala imi atenueaza durerea.
Acum fac o greseala pe care nu o voi mai repeta niciodata. Voi adormi in zapada... M-as asezat pe o piatra de pe care m-am asigurat ca nu pot aluneca si-am inchis ochii.
Vad doar negru...Dragonii nu viseaza...
Ceva din mine parca tipa. Imi era foame,ciudat de foame. Mi-am miscat pleoapele greoi. Se pare ca sufeream de degeraturi. Perfect! Invatura de mine pentru mine!
Cel ce "strigase" si ma salva de la o moarte fara durere fu instinctul salbatic. Acesta prelua controlul. Se mai intampla asta cand nu eram satul si organismul isi trimitea "slujitorul" pentru a ma intemnita pe mine pana isi gaseste de mancare. Exact asa s-a si intamplat.
Vedeam...Auzeam...Simteam...Dar nu ma puteam controla. Picioarele mele sar agere de pe piatra pe piatra pana ajung in fata pesterii. Se pare ca voi lua o masa delicioasa. Pana la urma poate chiar am un instinct rafinat daca a ales-o fix pe ea.
Dormea...Perfect! Totusi ce este sub piciorul ei...O,nu! Nu,nu,nu! Nu se poate sa fie...Piatra Aurorei!Sparta! Acum cum imi mai vindec corpul!?
Am intrantit-o cu furie de un perete. Mi-am recuperat trupul si-am vrut sa plec afara,deoarece cine stie cum ar fi ranit-o instinctul?Dar e si el puternic in felul lui deoarece nu am ajuns nici la jumatatea drumului c-a si preluat controlul.
De data fata nu mai avea scapare. Am muscat-o puternic iar licidul rosiatic imi mangaia fatul. Gustul carnii dulci parca ma ducea in al noua-lea cer dar nu se putea continua asa.Dupa cam un minut,m-am simtit saturat pe jumatate iar instinctul imi dadu drumul.
Muritoarea gemea indurerata cu lacriminile curgandu-i siroaie. Nu a mai tipat,cea ce e bine. Poate ca pana la urma este ceva speranta pentru ea.
Mi-am scos dintii din ea si m-am indepartat. Nu ii voi vindeca rana deoarece mi-a spart piatra si nici nu-i voi aduce mancare o saptamana. Sa se invete mine!
-Heya nokonus!
Cu aceasta vraja un foc de un metru aparut din senin. Caldura incepea sa-mi linisteasca din nou corpul inghetat iar durerea provocata de degeraturi s-a instalat. Era deranjanta si insuportabila dar o puteam suferi.
Rozatoarea a facut un pas in fata dar am auzit-o. Nu-ti permit sa intreci cu atatea masura! I-am aruncat o privire plina de ura si se pare ca a inteles mesajul deoarece s-a indepartat repede de sursa de caldura.
Stelele straluceau puternic. Imi place sa privesc cerul noaptea cand este senin. Este placut si parca ma elibereaza de furie.
Cand in sfarsit imi venea si mie somnul,soarecele dormea de mult. Ii auzeam bataile inimei foarte rapide. Probabil avea un cosmar,grozav!Sper sa traiasca in el mere,deoarece asta merita!
Intr-un sfarsit amadormit si eu,transformandu-ma-n dragon. Aripa rupta ma durea dar era mult mai comod asa decat ca si muritor.

_______________________________________
中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃



 
   
#13
ami.STAR
Super fan
Postari: 186
patri inca esti tot mai rea decat mine ! >:P nui drept ! oricum foarte frumoasa continuarea.astept next

_______________________________________
Nu.mi spune ca cerul e limita.Sunt pasi si pe luna.
 
   
#14
BaBY_AnGeL
Fan
Postari: 91
Peste un minut ce mie mi s-a parut o vesnicie, si-a retras coltii din gatul meu, lasandu-ma pe podea. De obicei mi-ar fi vindecat ranile insa acum pleca intr-un colt mai indepartat de mine, rostind niste cuvinte ciudate pe care nu le-am inteles. Dupa ce a facut asta in jurul lui au aparut niste flacari inalte ce sclipeau jucaus. Am inaintat putin, fascinata de flacari insa am primit o privire plina de ura ce m-a facut sa dau inapoi. Era ciudat faptul ca simpla lui prezenta ma inspaimanta.
  M-am asezat pe o portiune acoperita de muschi. Nu era la fel de comod ca patul meu dar totusi era acceptabil acum. Nu avea rost sa fac mofturi daca urma sa mor oricum. Dupa cateva minute am adormit.
 
  Ma aflam pe un camp, senzatia de dejavu fiind de-a dreptul iritanta. M-am uitat in jur putin speriata, asteptandu-ma sa ii vad pe Xiao Lang, Mei, sau chiar pe parintii mei in niste forme monstruase, insa nu era nimeni acolo. Un vant usor adia si o senzatie ciudata de frica mi s-a strecurat in trup. Nu stiam de ce, deoarece in locul acela nu era nimic ce ar fi putut sa imi faca rau. Subit, cerul fu acoperit de nori intunecati iar iarba ce ma inconjura se usca , transformandu-se in mocirla.
  In fata imi aparu o alta pasare supradimensionata cu colti ce imi aducea aminte de cel ce ma rapise si de cel in a carui pestera stateam acum. Acesta insa avea solzii negrii, tepii ascutiti iesindu-i din spate. Isi indrepta privirea spre mine, iar eu am inceput sa fug. M-am impiediact insa, facandu-mi o zgarietura adanca pe brat. M-am ridicat insa creaturi ciudate ma inconjurasera. Erau in totaliate negre, cu forme ciudate, si ochii rosii. Se apropiau din ce in ce mai mult de mine, in timp ce soparla cu aripi isi deschidea botul, gata sa ma inghita.

  M-am trezit inspaimantata, tremurand din toate incheieturile. Fusese doar un cosmar, doar un cosmar imi repatam in minte. Un fior mi-a strabatut corpul cand am zarit rana de pe mana. Asa ceva nu era posibil. Fusese doar un vis urat, iar acum eram din nou in pestera. Atunci, cum se putea ca rana sa fie reala?
  Am infasurat locul ranit cu o bucata rupta din tricoul meu. M-am intins din nou pe jos,incercand sa adorm. Acesta era singurul lucru pe care il puteam face acum.

  Cand m-am trezit eram la sute, sau chiar mii de metrii deasupra solului, sustinuta de niste gheare puternice. Prima mea reactie a fost sa tip. In ultimul timp mi s-au intamplat atat de mult lucruri incat tipatul a devenit un lucru instictiv. Soarele era deja sus pe cer, deci puteam spune ca zburam de ceva vreme.
  Peste cateva ore am ajuns intr-un fel de grota, sapata in pamant. Mi-a dat drumul, ramanand in forma aceea monstroasa si incepand sa ma adulmece. Am inceput sa suspin si lacrimi mi se prelingeau pe obraji. Da, cred ca si plansul devenise o obisnuinta.
  -Ah, mirosi de-a dreptul apetisant, spuse, placerea simindui-se in voce. Acum termina cu smiorcaiala si stai linistita, aduga dupa cateva minute, enervata de data asta.
  -D-d-da, domnule, m-am balbait eu, speriata ca ma va lovii. Si cum se spune ca de ce te temi de aia nu scapi, m-a lovit cu coada in abdomen, aruncanu-ma cat colo. Pana la urma stiam ca ma va lovi, dar nu stiam de ce o facuse acum. Oare il deranja plansul meu, la fel ca pe celalalt monstru cu care locuisem cateva zile?
   Misterul mi se elucida cand renunta la forma de bestie, transformandu-se intr-o femeie frumoasa, cu parul verde, tuns scurt, ce purta un fel de kimono..
   -Domnule?! spuse ea de-a dreptul indignata. Muritoare patetica ti se pare ca ma aseman cu un mascul? adauga ea, apropiindu-se de mine. Mda, imi pare rau ca nu mi-am dat seama ca e femeie. Cum se astepta sa imi dau eu seama din moment ce nu aveam niciun indicu ce sex avea sub acea forma monstruasa?! Isi apropie mana de mine, iar eu am inchis ochii in asteptatrea loviturii. O lovitura ce nu a venit insa.
   -Stai calma, nu o sa te ranesc, mi-a spus, iar eu am redeschis ochii. Ma privea cu o curiozitate egala cu a mea. Niciodata nu am vazut un muritor de pe Terra, aduga ea trecandu-mi mana prin par si pe chip.
   -Eu...pai... am incercat sa spun, insa ea ma intrerupse.
   -Hmm... tu ai fi o slava buna, spuse, continuand sa ma analizeze.
   -Eu nu cred ca... am incercat eu sa ii spun ca nu as fi cel mai hun ajutor pe care il poti avea insa m-a intrerupt... din nou.
   -Atunci sa o luam altfel, ori imi esti sclava ori gustare. E alegerea ta, imi spuse ea amenintator. La asemenea alternative era evident ce urma sa aleg, asa ca am aprobat incet din cap, sperand ca ea sa inteleaga mesajul.
   -Minunat atunci, imi spuse, o sa ne intelegem de minune. DA, sunt sigura ca ma voi intelege de minune cu o bestie ce vroia initial sa ma manance. Totusi, nu parea atat de inspaimantatoare, defapt, era intr-un fel de treaba.
   -U-unde ne aflam acum? am intrebat, sperand ca nu se va infuria atunci cand pun o intrebare, asa cum facea celalalt monstru.
   -Oh, acum suntem in Thailanda, haide, acum ia oul si du-l langa foc, spuse ea. Cred ca inima mea a sarit o bataie cand am auzit ca suntem in Thailanda. Eram in tara mea, poate urma sa ajung si acasa, sa imi revad parintii. Poate ca nu urma sa mor acum.
   -Oul? am intrebat, deoarce nu intelesesem ce vroia sa spuna cu ultima parte. Ea nu facu decat sa ma priveasca de parca as fi fost cea mai incuiata faptura de pe Pamant si arata spre o bucata de stanca in forma ovala. Era sarita cumva? Cum putea ca o bucata de piatra sa fie oul ei?
   Cand m-am apropiat mi-am dat seama ca nu era deloc o bucata de stanca. Era cald si ceva se auzea de dinauntru. Totusi, cum puteam eu sa il misc langa foc? Era mult mai mare- si probabil si mai greu decat mine.
  -Cum sa il duc? am intreba eu, insa ea deja se transformase si isi luase zborul asa ca am incercat sa imping oul. Din pacate era mult mai greu decat ma asteptasem eu si nu vroia sa se urneasca. In plus imi era foame. Totusi, nimic din toate astea nu  mai conta deoarece ma aflam in tara mea. Si poate in curand, urma sa ajung acasa...

_______________________________________
 
   
#15
patri_weini
Administrator
Din: Oradea
Postari: 1134
Un miros cunoscut imi strafulgera narile. Nu se poate... Deschid ochii greoi iar in pestera era liniste. Cum adica!? Unde e rozatoarea? Nu mai era aici. Cum a disparut? Nu are aceleasi aptitudini fizice ca si mine, deci nu avea cum sa coboare.
Imediat ce m-am ridicat in picioare,aripa rupta si-a spus cuvantul,osul revoltandu-se pe mine pana-n varful urechilor.
Durerea aceasta imi aminteste de vremea cand ma jucam cu Valgaav si Renji de-a vanatoarea,cand aveam treizeci de ani, si distrugeam satele oamenilor. Ce placut era,dar si atunci m-am lovit tot pe la aripa,dar aceasta senzatie neplacuta a durat doar jumate de ora,deoarece rana a fost vindecata repede cu o piatra magica.
O cautam degeaba cu privirile deoarece nu-i simteam bataile inimii.
Dar e ceva straniu aici...Mai este un miros,care binenteles ca nu-i apartine ei. Mi-am strans putin ochii,totul devenind galbui. Prin galerie se destingeau doua pete de culoare,mov si verde , ce pluteau. Cel purpuriu era al soarecelui,iar celalalt era al...nu se poate! Lezzer! Creatura incompetenta! Sunt sigur ca tu ai luat-o pe ea.Oricum nu-ti fa griji,ca oricum o voi recupera.
Totusi dupa cum o stiu,nu prea are ce sa-i faca asa ca nu-mi stirca si mie putina adihna. Mirosul nu va disparea si-l voi putea urma si maine si poimaine,iar aripa mi se va vindeca putin.
Ca sa grabesc procesul,am inceput sa zic mai multe vraji albe pentru vindecare si se pare ca mergea. Rana incepea sa se inchida,desii cu piatra Aurorei ar fi mers mult mai repede,dar binteles ca proasta aia a rezolvat-o.
Cele doua stomace au inceput sa chioraie. Acum era momentul de ami incerca aripile. Mi-am luat forma de dragon si-am dat usor din ele. Erau amortite si ma durea inca dar nu asa de tare,plus ca se pare ca m-am putut ridica de la sol. Icredibil! Ce nu poate face o vraja bine gandita?
In trupul meu matern ma simt asa de bine.  Rafalele usoare de vant imi mangaiau pielea si…Hopa…Ce mi se arata in cale? O alta masinarie cu care zboara oamenii. Perfect! Ador sa le daram! Ooo, inca si unul de vanatoare! Ador chestiile astea! Sunt mici si rapide,rezultand o adevarata provocare…Imi place!
Era doar el,singur singurel,maare greseala. M-am avantat ca o sageata spre el iar cu ghiarele i-am rupt o aripa. 
O dara de fum iesea din el si forma o spirala gri. Masinaria vajaia si cobora rapid. Chiar daca muritorul de acolo va pieri,nu e o pierdere, adica, este doar unul! E mai palpitant sa dobori o astfel de masinarie,decat sa scoti pilotul din ea. Daca ar fi fost una mare,plina cu oameni,ar fi meritat, dar asa,nu.
Niciodata nu m-am ranit cand am facut asta. Este placut sa le dobori si mai ales sa auzi cum bubuie cand explodeaza.
Bun,acum ca am terminat cu el,urmatorul lucru este de a gasi micul dejun. Nu prea am idei pe unde sa merg,dar poate am noroc si gasesc un thailandez mai iute. Da…Ce gustos ar fi…Cine stie,poate chiar aflu! Nu am nimic de pierdut. Cat despre rozatoare, o voi cauta si pe ea poate maine,sau poimaine. Oricum cum am mai spus,incompetenta aia nu ar ranio, mai ales ca ar fi puiul pe care nu l-a avut niciodata.
Marea albastra deja se zarea printre nori iar coasta la fel. Intr-un minut deja eram deasupra ei iar in vizor mi-au intrat niste muritori in apa. Stiu ce voi face si va fi si amuzant! Nu am mai incercat asta de optzeci de ani si niciodata nu m-a dezamagit.
M-am scufundal in apa sarata,luand o gura mare de aer. Doamne ce rece e! Cred ca voi face hipotermie,asa ca mai bine ma grabesc. Innot foarte repede,mai ales datorita cozii si a fost foarte usor sa-i trag sub apa pe oameni si sa-i inghit,mai ales deoarece sunt prosti si inaota in larg. Ca sa numesc asta in termeni mai „umani”,tehnica mea ar fi ca si cea al rechinului.
Am prins deja vreo opt oameni! Este o captura bunicia,desii nu-mi place ca au multa grasime.
Am iesit din apa,pe un alt mal si m-am scuturat. Voi astepta putin pe plaja asta goala pana soarele ma incalzeste din nou.

_______________________________________
中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃



 
   
#16
ami.STAR
Super fan
Postari: 186
foarte frumoasa continuare desi eu una as spera sa o gaseasca din nou pe gaby,sicera sa fiu le-ar sta bine impreuna    o muritoare si un dragon   ce dragutz 

_______________________________________
Nu.mi spune ca cerul e limita.Sunt pasi si pe luna.
 
   
#17
BaBY_AnGeL
Fan
Postari: 91
Au trecut doua ore de cand ea a plecat si eu nu am reusit sa urnesc oul acela decat 3-4 centimetri. Acum serios, ce om - defapt creatura, in toate mintile ar pune un copil de sase ani sa care o chestie atat de grea cativa metrii? Am inceract sa il imping de cand a plecat, fiindca era prea greu ca sa il pot cara, si prea neted ca sa poata fi tras. Cred ca mi-am lasat si niste semne pa maini deoarece coaja oului era extrem de dura. De parca ar fi fost facuta din piatra. Focul incepea deja sa devina mai slab iar eu nu reusisem sa il misc aproape deloc si nu era nici destul de rotund ca sa il pot rostogoli. Un dezavantaj pentru mine era si faptul ca nu mai mancasem de cel putin doua zile si abia ma puteam tine pe picioare. Poate ca ea va fi suparata pe mine cand se va intoarce si ma va pedepsi. Lucru ce s-a intamplat destul de des de cand am fost luata de acasa. E destul de ironic daca stau sa ma gandesc putin. Am intalnit deja trei creaturi de acest gen si nu stiu numele niciunuia dintre ei. Oare aveau o regula din a nu isi spune numele oamenilor?
  La inceput am crezut- si inca mai am unele banuieli ca ar fi un fel de vampirii. Exact ca cei din povesti si legende, insa in niciuna dintre legende nu spunea ca vampirii se pot transforma in soparle gigantice cu colti si aripii. In lupi sau lilieci da, dar nu in soparle.
  Cursul gandurilor mi-a fost insa intrerupt de un vajait de afara. M-am intors si am vazut-o stand la intrare. Mi-a aruncat un pachet pe care l-am privit curioasa,apoi s-a indreptat spre ou, luandu-si din nou forma aceea monstruasa si scuipand flacari peste el.
  Am ignorat ce facea si am deschis pachetul, constatand uimita ca era un bol cu orez. Probabil ca mi-a sesizat uimirea fiindca s-a apropiat de mine, in forma umana de data asta, si mi-a spus:
  -E doar orez. M-am gandit ca ti-ar prinde bine sa manaci dupa un zbor de cateva ore. Mai bine zis un zbor de cateva ore plus cateva zile in care n-am mancat nimic. Orezul acela era mai mult decat binevenit. A zambit, aruncandu-mi niste betisoare apoi am inceput sa mananc in timp ce ea statea si m privea. Probabil chiar nu vazuse un om inainte deoarece ma privea cu un interes nespus. Probabil ca nu se va supara daca o intreb numele ei.
  -Sti, ma intrebam..cum te numesti? Eu sunt Gabrielle. Ei bine nu stiu daca am spus ceva gresit sau haios dar ea a incepu sa rada isteric.
  -A-asta e de-a d-dreptul haios, spuse ea raspirand din greu si stergandu-si lacrimile. Pe planeta mea numele tau inseamna rozatoare. Ce fel de nume e asta? continua ea. Ei bine am aflat ceva interesant. Se pare ca ei veneau de pe o alta planeta. Si pe planeta lor numele meu insemna rozatoare. Mda', de-a dreptul fascinant.
  -Eu sunt Lezzer, imi spuse dupa ce se opri din ras. Acum termina de mancat, adauga si se inoarse langa asa-zisul ou. Ma intreb ce fel de creatura va iesi din el. Din moment ce mama lui e si monstru si om, el sau ea cum vor arata oare? In momenul acela un gand mi-a trecut rapid prin minte.
  -Lezzer, daca tu esti mama oului, tatal lui unde e? am intrebat curioasa. Ea m-a privit din nou ciudat apoi a zambit.
  -Ca sa fiu sincera nu il cunosc foarte bine pe tatal lui, mi-a spus. Bine lucrul asta e chiar ciudat. Cum sa nu il cunoasca? El nu era cel de car eram indragostita, adauga cand imi vazu expresia uimita. Initial trebuia sa ma casatoresc cu un alt dragon. Un dragon foarte puternic, cam cu 200 de ani mai mare decat mine, incepu ea sa povesteasca cu ochii stralucind. Cu ocazia asta totusi am aflat ce erau ea si celelalte creaturi: dragoni. Trebuia sa imi fi dat seama mai devreme.
  -Si ce s-a intamplat cu el? am intrebat-o. Nu pot spune ca ma interesa prea tare dar ea parea bucuroasa sa imi spuna asa ca mai bine o ascult.
  -A plecat si m-a lasat singura, spuse cuprinsa de o furie neobisnuita. Ticalos nemernic ce e! Oricum, imi amintesc cum ne-am intalnit, eu aveam doar 579 de ani iar el peste 700. Mama lui ne-a facut cunostinta. Eram atat de tanara si nestiutoare, a inceput ea sa povesteasca, nostalgica de data aceasta. Oficial femia asta ma speria. Stiu ca nu incercase sa ma manance si nu ma batea cum facea celalt dragon insa comportamentul el ma speria. Trecuse atat de repede de la veselie la furie ia apoi la nostalgie intr-un mod care ma speria de-a dreptul.
  -Si care era numele lui? am intrebat eu.
  -Lakar, raspunse ea, un nume atat de frumos pentru un dragon pe masura, avea niste aripi extrem de frumoase, continua ea sa povesteasca. Desigur si cel cu care am ramas cand el a plecat avea aripi dragute, dar nici nu se comparau cu cele ale lui Lakar. Sa nu mai spun de boturile lor. E o diferenta enorma intre....
  Mai mult nu am putut asculta deoarece somnul puse stapanire pe mine. Era bine in locul asta. Cald si placut...
  Cand m-am trezit Lezzer inca mai vorbea, extrem de inflacarata privind spre oul ei.
  -Deci cum spuneam pana si cozile lor sunt diferite, dar o prefer de departe pe cea a lui Lakar, continua ea. Macar a observat ca adormisem? Ca sa fiu sincera, nu prea cred. In plus cand ea incepuse sa povesteasca era foarte tarziu, iar acum era deja dimineata. Cat de mult putea vorbi femeia asta?
  -Foarte interesant Lezzer, am intrerupt-o eu, dragonul acela pare foarte interesant, i-am spus desi nu prea stiam daca aveam dreptate sau nu fiindca nu ascultasem o iota din ce vorbise ea.
  -Stiu, era un dragon de-a dreptul minu...
Fu intrerupta insa de un vajait ce se auzi la intarea in pestera. Dragonul tocmai venit isi lua forma umana si.... oh, nu.
   -Ahh, apara-ma de el, am spus eu ascunzandu-ma dupa Lezzer. Nu se putea ca el sa fie aici. Fusesem luata din pestera lui deci nu se putea ca el sa fie aici. Lezzer se postase deja in fata mea, aparandu-ma insa ingheta cand il privi.
  -L-lakar, indruga ea, incercand sa ia o pozitie de atac. Nu se poate. El era Lakar? Cum se putuse indragosti de o asemea persoana?
  -Nu am chef sa ma lupt cu tine, spuse el. Asa ca fa bine si da-mi fata sau iti ucid puiul, aduga, apropiidu-se de ou. Nu imi vine sa cred. Stiu ca e extrem de rau si neindurator dar cum ar putea distruge o creatura nevinovata? Incepusem deja sa tremur si lacrimile isi facura aparita in scurt timp.
  -Nu ii face rau oului! tipa Lezzer. Poti avea fata, continua ea, lasandu-si mainile pe langa corp neputincioasa. Lakar zambi dispretuitor si ma apuca de par, tragandu-ma cu el. Se transforma in dragon si isi lua zborul tinandu-ma in gheare. Plangeam de-a binelea acum. Plangeam fiindca ma luase de langa o noua prietena, plangeam fiindca urma sa ma intorc la o viata plina de durere si mai ales fiindca imi luase ultima sansa de a fi acasa. Sansa de a-mi revedea parintii.

_______________________________________
 
   
#18
ami.STAR
Super fan
Postari: 186
biata fata.e atat de trista
desi nu cred ca va avea o viata atat de grea alaturi de Lakar ( in afara faptului ca ea e gustarica).pune next

_______________________________________
Nu.mi spune ca cerul e limita.Sunt pasi si pe luna.
 
   
#19
patri_weini
Administrator
Din: Oradea
Postari: 1134
Dupa vreo douazeci de minute m-am simtit din nou dragon de nisip. Imi place soarele asta,desi tot trebuie sa recunosc ca pe Taramul Dragonilor cele doua astre sunt mult mai puternice.
Acum,sa vedem pe unde este muritoarea...Mi-am incordat privirea,totul devenind galbui iar mirosurile fiind vizibile. In cer plateau cam cateva sute, fiecare de culoare diferita. Fiecare om are o nunanta specifica lui,acum tot ce trebuie sa fac,este sa gasesc acel mov  pal. Pot spune ca a fost foarte usor,deoarece era singura care plutea prin aer , celelalte erau langa pamant.
O mica durere mi-a intepat corpul cand am inceput sa bat din aripi,dar nu era cine stie ce,deci am urmarit mirosul.
Era interesant. Natura aceia luxurianta care banuiesc ca a fost pusa acolo de acele insecte, disparuse complet iar acum erau doar copaci...Multi copaci...
Ura se oprea langa o gaura imensa si o pestera de vreo doi metri. Oare unde se poate ascunde un dragon?Probabil in grota aia de doi pe doi,nu?
Deoarece era uriasa,m-am avantat in ea inca in forma materna,ferindu-ma de stalactite. Hmm...Dragut loc. Daca ar fi mai uscat si mai caldut,poate m-as muta aici.
In fiata mi-a aparut o portiune mai inalta,deoarece aici era o prapastie de cativa kilometri. Este perfect pentru Lezzer! Intunecat si misterios,din care poate ca intr-o zi nu va mai scapa!
Am mai zburat in jur de un minut iar in fata mi s-a aratat fugara. M-am apropriat,luandu-mi forma umana. Aceasta se ascunse in spatele femelei care lua o pozitie de atac,dar ingheta.
-L-Lakar?
Da,eu!Si se pare ca pana la urma a reusit sa faca un pui,dar nu-mi pot imaginea jigodia care-i este partener acum,sau poate a parasit-o cum am facut si eu?
- Nu am chef sa ma lupt cu tine, spun eu. Asa ca fa bine si da-mi fata sau iti ucid puiul.
Rozatloarea a inceput sa planga,ceva deja tipic pentru ea,dar Lezzer lasa mainile neputincioasa jos.
-Nu ii face rau oului! tipa ea. Poti avea fata!
Atat am asteptat. Am lasat oul si-am tras-o de par pe muritoare spre mine. Cum indraznea sa plece?E ghinionul ei ca mi-a picat in ghiare iar eu nu las sa-mi scape asa o masa!
M-am transformat in dragon si-am luat-o in ghiare. Proasta aialalta privea inca uimita spre mine si ea,dar nu avea ce face.
Fata plangea cu lacrimi mari asa ca mi-am permis sa strang din ghiare. A tipat inabusit si si-a pus mana la gura. Se pare ca a inteles mesajul,de a face liniste.
Intr-o ora am ajuns inapoi la pestera. Ce enervant ma simt! Sunt sigur ca Lezzer i-a povestit despre mine!
Rozatoarea tremura in fata pesterii dar imediat ce-mi intalni privirea fugi acolo. Inima ei batea cu putere si o auzeam cum isi varsa sentimentele.
Vreau sa-i beau din sange,dar mai trebuie sa incerc ceva,deoarece daca o tin tot asa,va muri. Creaturile astea inferioare au in ei cinci litri de sange,dar chiar daca pierd un litru doar,mor.
Cand ma vazu,isi acoperi cu mainile fata,bagandusi-o in genunchi. Nu am chef de prostii,asa c-am prinso de par ridicand-o. Aceasta lasa mainile la o parte si ma privi speriata. Am in minte o idee ce m-ar putea ajuta. In sangele dragonilor exista un fel de celule speciale ce reproduc tesutul lichidului,asa ca tot ce trebuie sa fac,este sa-i dau putin din al meu. Totusi,nu prea stiu,cum va reactiona acesta sau mai degraba,ea.
Imi urmarea fiecare miscare inspaimantata de parca-si astepta sfarsitul. Nu..Inca nu va muri. Mi-am zgariat mana cu unul din canini iar lichidul a inceput sa curga. Sunt sigur ca nu-l va inghiti de buna voi si oricum n-o las sa-mi linga dosul palmei,asa ca voi face altceva. Am luat sangele in mana si mi-am lipit buzele de ale ei,dandu-i lichidul cald. Ea statea bulversata acolo si nu stia ce sa creada. La cat ii batea inima,probabil ar fi facut un soc. Cand am simtit ca nu mai am sange,mi-am indepartat buzele de ale ei. Inca ii curgea din coltul gurii o dara de lichid rubiniu.
Acum tot ce trebuie sa fac este sa astept sa vad ce va face. Imediat si-a pus mainile peste  stomac si-a inceput sa geme,lasanduse pe jos. Lacrimile ii curgeau încontinuu si se misca pe o parte pe alta,probabil sa atenueze durerea. Ma gandeam ca se va intampla asta,dar va trebui sa indure! Daca totul merge bine,ar trebui sa-i reproduca sangele iar eu as putea sa-i beau cat doresc,dar daca se intampla pe dos, va avea probabil dureri mari si-l va elimina in cateva zile.
Rozatoarea gemea in continuare si se ridica,tremurand. Pune mana pe o stanca si priveste imprejur. Cu o alta mana se tinea de abdomen si incerca sa se indeparteze,dar nu reusi. Ci doar se impiedica si cazu pe jos.
Nu imi voi pierde ziua observand ce reactii are. Daca merge,bine,daca nu merge,tot e bine.

_______________________________________
中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃



 
   
#20
ami.STAR
Super fan
Postari: 186
Ei, se vede ca ai urmat ideea pe care ai conceputo la scoala despre cantitatea de sange dintr-un om,si ai dezvoltat-o frumos..Si din nou esti foarte rea >:P, in legatura cu "rozatoarea"..ehh cam asta ar fi de zis,astept next

_______________________________________
Nu.mi spune ca cerul e limita.Sunt pasi si pe luna.
 
   
#21
BaBY_AnGeL
Fan
Postari: 91
Plangeam de-a binelea acum. Plangeam fiindca ma luase de langa o noua prietena, plangeam fiindca urma sa ma intorc la o viata plina de durere si mai ales fiindca imi luase ultima sansa de a fi acasa. Sansa de a-mi revedea parintii.
  Plansetele mele incepusera deja sa devina spasmodice iar el is apasa mai tare ghiarele ascutite in pielea mea. Am scos un tipat scurt, apoi mi-am dus mainile la gura suspinand infundat. Am continuat sa zburam o bucata de timp. Vandul adia placut iar eu abia puteam tine ochii deschisi. Era ciudat totusi, fiindca ma trezisem cu doar o ora in urma. As fi vrut sa dorm insa imi era frica de el. Stiu, e patetic sa imi fie frica sa dorm, dar el chiar ma sperie. Dupa cate mi s-au intamplat zilele trecute si dupa cum mi l-a descris Lezzer era o persoana intr-adevar inspaimantatoare si necrutatoare.
  Nu peste mult timp am ajuns din nou la pestera lui. Imi dadu drumul din gheare, eu continuand sa il privesc inspaimantata de la intrare. Se uita urat la mine, lucru care ma facu sa fug intr-un colt mai indepartat. De cand am aflat ceea ce este cu adevarat - un dragon, imi era si mai frica iar simpla lui privire incepuse sa ma sperie. Bineinteles, asta ma speria si inainte, dar nu intr-o asa de mare masura.
  M-am asezat pe jos, inconjurandu-mi genunchii cu mainile. L-am vazut privindu-ma asa ca mi-am acoperit fata cu mainile, ducandumi-o spre genunchi. Cateva clipe mai tarziu ma lua de par, ridicandu-ma. Mi-am indepartat mainile de la ochii doar pentru a ii intalni expresia furioasa. L-am privid deznadajduita si speriata in timp ce el isi zagrie mana, lasand sangele sa curga. Ce avea oare de gand sa faca?
  Isi duse mana ranita la gura, apoi a facut ceva ce m-a socat total : isi lipi buzele de ale mele facandu-ma sa inghit un lichid amarui si putin sarat. Isi dezlipi buzele de ale mele dupa ce eu am inghitit tot. Imediat dupa, o durere ingrozitoare imi strafulgera corpul. Mi-am dus mainile la stomac, incepand sa gem involuntar, lasandu-ma sa cad pe podeaua de stanca. Lacrimi mari si calde incepura sa imi curga pe obraji, prelingandu-se pe jos in timp ce eu incercam sa diminuez durerea, miscandu-ma dintr-o parte in alta, cautand o pozitie mai confortabla. Lucru care nu imi reusea totusi.
  M-am ridicat, tremurand din toate incheieturile. M-am sprijinit de stanca, privid in jurul meu confuza deoarece totul incepea sa se incetoseze, devenind doar pete de culoare.
  Am incercat sa vad unde e Lakar, sperand sa ma ajute, insa se pare ca plecase deja. Oricum, mai mult ca sigur nu m-ar fi ajutat. Am mai facut cativa pasi insa am cazut pe jos, tremurand. De la intrarea in pestera se auzi un falfait, semn ca el abia acum pleca. Stiu ca spunea ca imi voi gasi sfarsitul aici, insa ma gandeam ca voi muri mancata, sau inghitita, nu asa.
  O caldura ciudata incepuse sa imi cuprinda corpul si am adormit.
  Eram din nou pe acelasi camp, iar dragonul egru nu intarzie in a isi face aparitia, insotit bineinteles de creaturile ce mie mi se pareau fantomatice. Un vant rece imi trecu prin par, iar eu am inceput sa alerg din nou cu dragonul pe urmele mele.
   -Mama, mama, ajutor! Salveaza-ma! am strigat, indreptandu-ma spre silueta mamei mele care aparuse acolo ca din senin.
  Peisajul din jurul meu a disparut, iar eu am deschid ochii observand, socata ce-i drept, ca il imbratisam pe Lakar. Vai de mine.
  Ei bine chiar a fost vai de mine fiindca ma lua de par, ridicandu-ma la nivelul lui si privindu-ma furios. Am incremenit insa cand i-am vazut ochii rubinii si chipul lipsit acum de expresie. Isi infipse coltii in gatul meu, incepand sa imi soarba sangele. Ciudat, insa abia acum observasem ca durerea disparse. Poate ca nu imi dadusem seama de asta datorita socului ca sunt somnambula. Daca acum l-am imbratisat pe el chiar nu vreau sa stiu cum ma ranisem data trecuta.
  Dupa ce isi retrase coltii din gatul meu ma arunca pe podea, punand langa mine un vas mic cu apa si doua fructe. Cel putin eu credeam ca sunt fructe. Nu mai vasusem asa ceva. Am luat in mana unul din ele intorcandu-l pe toate partile, in timp ce ma gandeam cum se manaca. Lakar ma privea uimit si curios, aproape amuzat as indrazni sa spun.
  -Te rog, am spus eu incet, inghitind in sec si intinzandu-i lui fructul. Stiam ca imi fortam norocul insa speram sa inteleaga mesajul si sa ma ajute. Spre bucuria mea l-a luat, si mai amuzat ca inainte. L-a desfacut si mi l-a aruncat, ducanda-se spre intrarea in pestera. Am inceput sa manac, in timp ce luam din cand in cand inghitituri mari de apa. Eram intr-adevar insetata, mai ales dupa ce imi daduse din sangele lui. Ma intrebam de ca facuse asta. Stiam din unele legende ca vampirii isi transforma victeme in monstrii ca ei bandu-le sangele si dandu-le din sangele lor. Oare si dragonii faceau acelasi lucru? Urma sa ma transform intr-o bestie? Brusc, gandul mi-a zburat la Lezzer si la povestea ei. M-am ridicat incet si am mers spre locul unde se afla Lakar. Poate ca era o persoana simpatica pana la urma.
  -De ce nu o iubesti pe Lezzer? am intrebat zambindu-i standaci. Ei bine, cred ca am atins o coarda sensibila fiidca ma arunca cat colo, privindu-ma furios.
  -Asta nu e treaba unei muritoare patetice ca tine! Tu trebuie doar sa imi potolesti foamea si sa nu pui intrebari, marai el luandu-si zborul in inaltul cerului. Pleca de aproape fiecare data cand se supara pe mine, iar acum cred ca era extrem de nervos. Bravo Gaby!

_______________________________________
 
   
#22
patri_weini
Administrator
Din: Oradea
Postari: 1134
Trebuie sa-i gasesc ceva de mancare, deoarece chiar daca nu-mi convine,tot trebuie s-o hranesc cu ceva,daca nu vreau sa moara.
Mi-am luat forma de dragon. Sincer nu prea am idee ce ar putea manca. Carne? Hmm...Nu...La cum arata,nu. Poate niste fructe.
Nu zburam foarte sus,deoarece trebuie sa vad cam pe unde asi putea gasi vreo urma de hrana. In departare se zarea un sat,adica tinta mea. Cand am ajuns la marginea lui,mi-am luat forma aceea blestemata pentru a ma confunda cu ei si-am intrat.
Ce ciudate “adaposturi” aveau. Sincer nu am mai fost intr-un sat de aproape o o suta douazeci de ani si am cam uitat cum arata.  Toate aveau aceiasi culoare,un alb patat cu niste acoperisuri tiglate.
Oamenii zambeau cand ii priveam. Ce enervant. Parca roiau ca niste muste in jurul meu. Daca n-as avea altceva de facut,pe toti i-as manca.
In fata aparu un fel de taraba pe care scria mare “ABC”. In cutii de carton se aflau diferite legume si fructe,ustensile si dulciuri. Ciudat. Dar atentia mi-a fost atrasa de kiwi. Am mai mancat asa ceva,dupa parerea mea sunt foarte bune. Asta ii voi da.
M-am apropiat de locul unde se aflau ele si-am luat doua,impreuna cu un fel de cana mai mica. Cand m-a vazut cel ce vinde acolo ca plec a sarit nervos la mine. Cum isi permite? Dintr-o lovitura i-am retezat capul.
Toti ceilalti de acolo au fugit si mi-au lasat cale libera. Perfect !
In jumatate de ora am ajuns din nou la pestera. Fata dormea intinsa pe jos,cu o expresie indurerata pe fata,dar ceva m-a uimit. Dintr-o data s-a ridicat si mi-a sarit in brate plangand.
-Mama, mama, ajutor! Salveaza-ma!
Muritoare buna de nimic! Cum indraznesti? Am luat-o de par,ridicand-o la nivelul meu si-am strafulgerat-o cu privirea. Inghetase de frica. Mirosul ei imbietor mi-a pus stapanire pe corp si mi-am bagat coltii in gatul sau. Ador acest sange! Cum poate veni ceva asa de bun din ceva asa de stricat!?
Se pare ca a avut succes planul meu iar acum ma puteam infructa din ea cat imi dorea inima. Spre surpinderea mea,statea linistita. Nu ma asteptam sa inteleaga asa repede. Poate pana la urma,mai este speranta si pentru acesti gandaci de a deveni macar sclavi.
Dupa ce mi-am simtit trupul saturat,am lasat-o sa cada pe podea si i-am pus langa ea acea cana pe care o umplusem cu apa si cele doua fructe.
A luat in mana unul si l-a intors in toate partile,prinvindu-l ca pe ceva extrem de ciudat. E asa ciudata puiul acesta de muritor. Ma face sa zambesc doar prin simpla ei prostie.
Se pare ca pana la urma a cedat,deoarece mi l-a intins mie.
-Te rog...murmura ei inghitind in sec si privindu-ma rugator.
Nu a mai intalnit niciodata un kiwi? Nu stie nici macar cum sa-l manance? Ce proasta,dar totusi haioasa. Eram in toane bune,ceva cam ciudat in ultimul timp.
L-am luat in mana si i l-am desfacut. Ea privea curioasa cand spre mine,cand spre miscarile mele. Cand am terminat,l-am aruncat langa ea si-am plecat la gura pesterii.
O auzeam cum zorbea din apa cu inghitituri mari. Pana la urma chiar era infometata si insetata.
Totul pare asa de linistit in jur. Ea nu este chiar asa deranjanta. Sincer as lua-o drept sclava deoarece cu putina instructie ar fi perfecta. Oare ce se intampla in mintea ei? Ce e in stare sa faca daca nici sa decojeasca un kiwi nu stie? Nici nu cred ca stie macar sa citeasca ori sa scrie.
Am auzit-o paropiindu-se de mine. Cand mi-am intors privirea spre ea,aceasta parca avea remuscari,daca sa zica sau nu.Hmm...Sunt sigur ca nu o sa-mi placa ce o sa aud!Pana acum tot ce a spus in proportie de 90%  mi-a displacut.
-De ce nu o iubesti pe Lezzer? Intreba cu un zambet ezitant si timid.
Dintr-o data am avut un acces de furie . Nu vreau sa-mi reamintesc de nenorocita aia ! Niciodata nu am intalnit o femela atat de obsedata de felul in care arata cei din jurul ei si atat de stangace in miscari de lupta! Nu e in stare nici macar sa faca un amarat de pui,apoi sa se fofileze ca n-o plac!
Rozatoarea aia enervanta trebuia cumva sa-mi strice buna dispozitie! Am aruncat-o cat colo,auzindu-i tipatul la atingerea cu solul.
Mi-am luat zborul deoarece asta ma calma. Nu rezolv nimica daca am nervi si nu vreau sa o omor in bataie pe proasta aia,deoarece nu mai am ce manca.
Nu am de gand sa ma plimb mult,ci poate doar sa fac cateva ture in jurul pesterii si asa am si facut. Zburam rapid printre miile de stanci ascutite si reci. Am facut asta in jur de zece minute,pana am fost obosit putin de acest traseu cu obstacole si m-am intors. Nu eram chiar asa de bine relaxat,dar reuseam cumva sa imi controlez nervii.
Fata cand ma zari se ascunse in umbra pesterii. Tipic pentru o rozatoare. Nu i-am dat atentie si am intrat in grota,pastrandu-mi forma materna.
Muritoarea spre suprinderea mea veni langa mine. Tremura toata.
-Eu-eu...Imi pare rau c-ca te-am sup-parat.
Nu am spus nimic si m-am asezat jos,lasandu-mi capul pe cele doua membre din fata. Era interesant sa o privesti. Se uita la mine cu spaima si sunt sigur ca si daca as fi suflet doar ptin spre ea,ar fi tipat si-ar fi fugit. La fel ca si animalul ce o reprezinta. O intebare curioasa mi s-a infiripat in minte.
-Rozatoareo,sti sa citesti si sa scri?
Fata ma privi uimita si se aseza in genunchi. Nu zicea nimic. Urasc cand nu mi se da un raspuns.
-Raspunde! m-am rastit amenintator la ea.
Aceasta tipa si-si acoperi fata cu mainile,dar dupa ce sesiza ca nu-i fac nimic ma atinti cu privirea din nou:
-Eu...nu..nu stiu sa citesc si sa scriu.
-Patetic!
Stiam eu. Chiar nu e in stare de nimic pana la urma.
-Ma poti invata tu?
Mi-am marit ochii. Nici la asta nu ma asteptam. Dupa cum isi ascunse fata in maini se pare ca sesiza doar dupa ce a terminat,ce a zis.

_______________________________________
中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃



 
   
#23
ami.STAR
Super fan
Postari: 186
hei parca se mai cuminteste dragonul asta,de cand o cunoaste pe gaby )
in afara faptului ca se enerveaza asa de usor :-w
mia placut continuarea , pune next.

_______________________________________
Nu.mi spune ca cerul e limita.Sunt pasi si pe luna.
 
   
#24
BaBY_AnGeL
Fan
Postari: 91
-Asta nu e treaba unei muritoare patetice ca tine! Tu trebuie doar sa imi potolesti foamea si sa nu pui intrebari, marai el luandu-si zborul in inaltul cerului. Pleca de aproape fiecare data cand se supara pe mine, iar acum cred ca era extrem de nervos. Bravo Gaby!
Am ramas la intrare, privind in gol si meditand la ceea ce as fi putut eu sa spun ca sa il enerveze. Nu am intrebat decat de ce nu o iubeste pe Lezzer apoi el m-a lovit si a plecat furios. Poate ca asta e ! Daca el intr-adevar o iubeste pe Lezzer si il deranjeaza ca am adus-o in discutie doar pentru ca ea a plecat cu altcineva? Sau el o parasise? Sincer, nu imi aminetsc prea bine dar stiu ca unul dintre ei a plecat iar Lezzer si-a gasit pe altcineva rezultatul fiind oul pe care il adapostea acum in pestera ei. Lakar, Lezzer, chiar romantic daca stai sa te gandesti. Pana si numele lor incep cu aceeasi litera. Oh, daca s-ar intalnii din nou si ar vorbii putin despre trecut ar ramane impreuna. Exact ca in povestile pe car mi le spunea mama inainte de culcare in care printul si printesa raman mereu impreuna. BIne, poate ca ei doi nu sunt tocmai un print si o printesa insa daca totul va decurge ca in povesti, ei doi mai mult ca sigur vor ramane impreuna.
L-am vazut pe lakar trecand de mai mult ori prin fata intrarii in pestera. Vaznd ca nu intra, m-am indepartat putin, renuntand sa il mai astept. Cateva minute mai tarziu insa l-am zarit la cativa metrii de intrare si m-am ascuns instinctiv intr-un ungher mai intunecat al grotei.
  El a intrat, neobosinduse sa se transforme in om si fara sa imi acorde cea mai mica urma de atentie.Continuam sa sta un in acel coltisor, starngandu-mi in pumni ceea ce mai ramasese din bluza mea. De ce? De ce imi era atat de grau sa ma misc cand era prin preajma? De ce se purta atat de rau cu mine? De ce ma luase acel dragon pe mine? Am renuntat sa imi mai pun intrbari gandindu-ma ca trebuie sa imi cer scuze. Nu cred ca facusem ceva gresit, dar probabil asta astepta. Vroiam sa plec insa corpul meu refuza sa coopereze. Haide Gaby, nu-ti fie frica, misca-te odata! imi spuneam in timp ce faceam pasi inceti si marunti spre Lakar care inca era in forma lui de dragon. Imi simteam trupul tremurand din toate incheieturile si daca el ar fi  spus un singur cuvant cred ca lesinam pe loc.
  -Eu-eu... Imi oare rau c-ca te-am sup-suparat, am reusit sa ingaim sub privirile lui uimite. Se pare ca pana la urma nu se astepta sa ii vorbesc .Oh, Dumnezeule, te rog, fa-l sa spuna ceva odata. Linistea aceasta ma sperrie de-a dreaptul, am gandit eu inghtind in sec.
  El doar isi aseza capul pe labele din fata privindu-ma cu o expresie pe care nu o puteam descifra. Uimire? Interes? Suparare? Ei bine, chiar nu stiu, insa un singur lucru  era cert: mie imi era foarte frica. Nu spunea nimic, nu facea nimic, doar ma privea, studiindu-mi atent fiecare miscare.
  -Rozatoareao, sti sa citesti si sa scri? m-a intrebat deoadata facandu-ma sa tresar. De ce ma intreba asta asa din senin? L-am privit, groaza mea transformandu-se in uimire, apoi m-am lasat pe genunchi, nestiind daca sa raspund sau nu. Abia incepusem sa merg la scoala cand celalat dragon ma rapise, nu stiam deci nici sa scriu, nici sa citesc.
  -Raspunde! se rasti el cand vazu ca nu primeste nicun raspuns. Am tipat speriata si mi-a ingropat chipul in maini, asteptand o posibila lovitura. Una ce nu a venit insa. Vazand asta, mi-am lasat mainile pe langa corp, atintindu-l din nou cu privirea.
  -Eu... nu... nu stiu sa citesc si sa scriu, am raspuns, stiind ca s-ar infuria daca l-as lasa din nou sa astepte.
  -Patetic! spuse el. Nu stiu cum e in lumea lui, insa aici nu multi copii de varsta mea stiu sa citeasca sau sa scrie, ci abia acum invata.
  -Ma poti invata tu? am intrebat rapid fara sa gandesc. Mi-am marit ochii si apoi mi-am ingropat din nou chipul in maini, in timp ce el probabil ma privea uimit. Sau furios, nu stiu sigur. Incepusem sa tremur din nou, insa el ma ridica in sus, fortandu-ma sa imi iau mainil de pe chip.
  -De maine incepi studiile, nu vreau sa stau cu o idioata, spuse el autoritar, luandu-si din nou forma de om si asezandu-se in alt colt, ceva mai departe de mine, probabil planuind sa adoarma. Am facut acelasi lucru, intinzand-ma in acelasi loc ca de obicei, pleoapele devenindu-mi grele si in scurt timp am adormit.

  De data aceasta nu ma mai aflam pe acel camp. Eram intr-un loc ce mi se parea destul de familiar. O gradina cu multe flori, in centrul careia se afla o casa mare, vopsita in culori deschise. Eram acasa! In fata casei aparura deodata doua persoane la fel de familiare : o femeie cu parul brunet si ochii mari, de culoarea alunei, in spatele ei aflandu-se un barbat saten cu ochii smaraldii, amandoi avand pe fete cate un zambet bland si binevoitor. Parintii mei! M-am indreptat spre ei, alergand si spernad din toata fiinta ca de data aceasta sa nu se transforme in nu-stiu-ce monstrii sau ca vreo creatura scarboasa sa imi stea in cale. DIn fericire, niciuna dintre acesta nu s-a intamplat. Am ajuns langa parintii mei, fugind in bratele mamei care ma ridica, imbbratisandu-ma la randul ei.
  -Oh, mami, tati, mi-a fost dor de voi, nu vreau sa mai plecati! am spus aproape soptit, privindu-i pe amandoi.
  Ambii ma privira, expresiile lor fiind mai mult indurerate.
  -Adieu, ma petite, spuse tata in timp ce conturul lui incepea sa se dizolve, devenind usor transparent.
  -La revedere, Gaby. Imi va fi dor de tine, sopti mama, in timp ce si ea incepu sa dispara.
  -Mama, tata, nu plecati! am tipat eu, trezindu-ma. Am privit speriata in jurul meu, doar ca sa ii intalnesc privirea suparata a lui Lakar, care de data aceasta se afla la intrarea in grota, privind spre cer. M-am ridicat incet si am mers spre locul unde se afla el, avand totusi grija sa pastrez o anumita distanta. Observasem in ultimul timp, ca de fiecare data cand eram pe langa el, spuneam sau   
  Am vazut ca nu imi acorda atentie asa ca m-am asezat pe portiunea rece de stanca, indreptandu-mi la randul meu privirea spre cer. De aici stelele se vedau mult mai bine, asa ca am ramas cu privirea atintita la ele, ignorand vanul rece ce ma facea sa tremur. Peisajul era pur si simplu fascinant. Oare cel de sus uitase de mine?
  Nu am putut evita un mic strigat de uimire cand am vazut o dara luminoasa strabatand cerul. O stea cazatoare! Mi-am dus insa repde mainile la gura, ingrijorata. Lakar nu facu decat sa se uite urat la mine.
  -Iti plac stelele? m-a intrebat, iar eu am aprobat incet din cap. Nu a mai spus nimic deoarece ochii i-au devenit din nou sangerii. Isi infipse coltii in gatul meu, sorbind sangele. Era chiar ciudat, la inceput durea foarte tare iar dupa ce se oprea eu eram foarte slabita si de cele mai multe ori adormeam insa acum nu mai simteam aproape nimic din toate acestea, exceptand o durere usoara la nivelul gatului. Peste cateva clipe imi dadu drumul si se retrase din nou mai departe de mine. Nu stiu de ce, sau ce a facut fiindca somnul puse repede stapanire pe mine.

  Cred ca am dormit destul de mult, fiindca atunci cand m-am trezit Lakar nu mai era acolo iar eu ma aflam tot la intrarea in pestera. Am plecat repede de acolo, deoarece imi era frica de inaltime, iar gandul ca as fi putut cadea ma infiora. Un zgomot se auzi din stanga mea asa ca m-am intors sa vad ce e. Chiataitul creaturi fu insotit de strigatul meu. Uram sobolanii si era deja a doua oara cand vedeam unul aici! Cred ca tipatul meu l-a speriat caci a disparut intr-o spartura facuta in stanca.
  Un falfait de afara imi dadu de stire ca Lakar s-a intors. Cel putin speram sa fie el si nu alt dragon sau cine-stie-ce creatura carea vrea sa ma rapeasca sau sa ma manance.
  Din fericire pentru mine era el. Isi lua forma umana si imi arunca doua obiecte : un caiet si un pix.
  -Ti-am spus ca iti vei incepe studiile de azi, spuse el cu raceala cand imi vazu expresia nedumerita.

_______________________________________
 
   
#25
patri_weini
Administrator
Din: Oradea
Postari: 1134
Am luat-o cu o ghiara de haina, ridincad-o la nivelul meu. Cu asta am obligat-o sa-si de-a la o parte mainile.
-De maine incepi studiile,nu vreau sa stau cu o idioata.
Chiar nu doresc asta. Este inaceptabil sa nu sti nici macar citi. Ei bine,mie asa mi se pare.
M-am indepartat de ea si m-am asezat intr-un colt. Cred ca voi dormi putin. In ultimul timp sunt cam stresat. Am inchis ochii iar totusi s-a intunecat.
Ceva mi-a deranjat somnul. Cine altcineva? M-am dus la intrarea in pestera. Era intuneric iar stelele straluceau pe cer. Oare unde o fi Oreon? Am stat in jur de un minut sa-o caut dar nu am gasit nimic. Hmm...Ciudat.
Mi-am intors privirea spre muritoare. Aceasta cand imi vazu expresia se sperie putin.
A venit si ea aici,dar nu i-am dat atentie. Nu merita.
Mii de astre luminau bolta cereasca. Ador noptile acestea,senine. Imi plac stelele si planetele,pe scurt,imi place stiinta numita aici “astronomie”. 
Rozatoarea se uita si ea la cer visatoare. Scoase un mic tipat cand zari o cometa ce s-a topit in atmosfera.
-Iti plac stele?
Aceasta aproba din cap intorcandu-se spre mine. Mirosul ei imbietor m-a facut sa-mi fie foame asa c-am muscat-o. Nu mai plangea si nici nu mai scotea gemete. Asta este bine pentru ea. In cateva momente i-am dat drumul. A adormit acolo dintr-o data. Ce straniu,dar totusi daca ma gandesc mai bine,nu o condamn,este tarziu. Totusi cum mai poate dormi dupa cat a facut-o pana acum?
Nu-mi prea pasa asa c-am lasat-o acolo. Mi-am luat forma de dragon si-am intrat in grota,asezandu-ma in fundul acesteia.
M-am trezit cand soarele abia rasarise. Muritoarea inca dormea dusa la intrare si inca nu am motiv sa o deranjez,binenteles pana nu ma intorc.
I-am spus ca o voi invata sa scrie si sa citeasca,asa ca imi trebuie un caiet si ceva de scris. Mi-am luat zborul,de data asta la o altitudine mai mare,deoarece mi-a intrat in minte acel culoar prin care am zburat spre satul de unde am luat fructele.
Am ajuns repede. Cand oamenii m-au vazut s-au ascuns in adaposturi,lasandu-mi cale libera.
Dupa un minut de cautat,am gasit un magazin cu ce-mi trebuia. Binenteles ca vanzatoarea s-a facut nevazuta asa c-am sarit tejgheaua si-am luat un caiet si un pix si-am plecat.
Cerul era senin, fara  nori ce m-ar putea deranja. Poate voi gasi si vreun avion pe care sa-l  dobor dar din pacate nu am avut eu norocul acesta.
Am ajuns inapoi la pestera mea.
Fata s-a trezit si parea putin inspaimantata. Mi-am luat forma umana si i-am aruncat langa ea caietul si intrumentul de scris. Era nedumerita. Probabil se intreba de ce i le dadusem. Ei bine,eu nu accept o inculta langa mine .
-Ti-am spus ca iti vei incepe studiile de azi.
A dat usor aprobator si s-a apropiat de mine.
-Cu ce incepem?intreba aproape vesela.
-Prima data te voi invata alfabetul si cum sa-l scrie. Dupa ce il vei sti,vei putea citi.
Am luat caietul si puxul si am facut cinci litere thailandeze,lasand intre firecare cate doua randuri iar apoi i l-am intins. Din nou le privi intrebator. Pana la urma nu stie nimic?
-Scrie cate trei randuri cu fiecare litera pe care ti-am facut-o. Fa-le cat mai asemanatoare cu ale mele.
Aceasta lua pixul si incepu sa le faca. Primele incercari de la A i-au iesit tremurate,dar avea destul timp sa le faca. I-am spus ca atunci cand termina sa-mi spuna,deoarece nu-mi voi pierde tot timpul privind-o cum scrie.
M-am indepartat de si-am intrat in pestera. Un miros stricat mi-a invadat narile. Sobolani…Urasc creaturile acelea! Cum doamne reusesc sa urce pana aici!?
Am spus o vraja iar toata pestera a luat foc,incinerand jumatate dintre ei. Cat despre ceilalti,am aflat unde s-au dus deoarece fata a tipat cat o tineau plamanii.
Cand am mers la ea,aceasta statea la margine,iar una dintre lighioane i-a trecut printre picioare. S-a dezechilibrat si era sa pice in prapastie,daca nu o prindeam de mana.  Am ridicat-o usor si i-am privit tot o data caietul de langa ea. Evolua din ce in ce mai bine cu litera A.
-Multumesc…ingana inca speriata putin.
-Ai grija,daca nu te prindeam ai fi facut cale lunga pana jos…
Iar cina me-a s-ar fi zdrobit de pamant. Ce cosmar.

_______________________________________
中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃



 
   
Pagini:  1 2 3  
Mergi la